Pictor de Cafenea

[Adrian Grauenfels]

Pictor de cafenea 

La cafenea eu fac tablouri mult mai simple 
iau un carton, ceva vopsea 
închid ochii şi mă las dus de o muză invizibilă 
la Bomarzo 
la Cinque Terre 
poate pe valea Argeşului 
pe-o banca în parcul Marienbad 

totul se face singur, e o transparenţă a gândului pe pânză 
ca un vis filmat şi lipit cu pap pe un film colorat
hai să ne utam la tinereţe 
uite tu ai codiţe şi ghiozdan 
te cheamă Suhaid sau Miramar 
depinde de geografie 
de cât vin am băut cu gândul la tine 
într-o speluncă cu marinari beţi care te dezbrăcau cu ochii 
pariind cu cine ai trăit înainte de mine 
în ce motel ai făcut dragoste 
schimbând fraze goale ca acel te iubesc 
sau acel "numai tu, doar pe tine, viaţa mea, 
fără tine sunt zero", şi aşa mai departe, exercitând 
funcţii biolgice, reproductiv inutile 
că doar nu ăsta e scopul tabloului 
nu pentru asta ne-am întâlnit azi şi ieri într-o imposibilă ciocnire 
mental culturală, semiotic slabă, anisotropic inegală, 
ca un cor fără un grande finale 
în care toţi vor acasă sub plapumă, că să-şi plângă golul 
din suflet,
regretul de a fii.