Memoria

 

Sunt uitat într-o patrie străină,

numele nu-l mai ştiu,

doar aerul muntelui  îmi intră în memorie,

picură sânge din nori,

vârfurile stâncilor au rănit cerul,

norii sângerează ca animalele de jertfă.

 

Încerc să-mi amintesc numele patriei,

cuvintele se topesc şi curg la vale,

printre pietre şi ierburi amare,

degetele memoriei ţin lumea în echilibru,

atât îmi reamintesc:

sunt locuitorul ei cu o mie de braţe,

unele nu le mai ştiu,

altele ar fi putut fi aripi,

altele animale străine…

 

 Constantin Stancu

Vizualizări: 111

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de CONSTANTIN STANCU pe Iulie 21, 2014 la 10:43am

Asa este, dar locuim un poem si primim viata!

Comentariu publicat de Pena Gheorghe pe Iulie 21, 2014 la 9:17am

Uitaţi suntem mai toţi, doar ,,băieţii deştepţi,, îşi văd de treburile lor...

Comentariu publicat de CONSTANTIN STANCU pe Iulie 20, 2014 la 8:46pm

Multumesc! Cu bucurie!

Comentariu publicat de Ioan Borsa pe Iulie 20, 2014 la 7:56pm

Semn de trecere.

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iulie 20, 2014 la 6:45pm

Impresionant imaginarul  poemului, cu semne ale suferinței în el. 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor