Nu am reuşit nici azi să dau bine în pagina zilei.
Tocmai când aparatele foto şi camerele de luat vederi
erau cu ochii pe mine, tocmai atunci mi-am scos cravata
şi m-am descheiat la cămaşă.
Şi am lăsat să se audă bătăile inimii.
Bătăile, pentru femeia picioarelor lungi şi de piersică,
pentru femeia războinică. Pentru femeia
care s-a promis cearşafurilor mele, cu toate stelele.
Şi puţin a lipsit să-mi fac public
războiul din cearşafurile aşteptării,
spre deliciul camerelor de luat vederi şi al ziarelor.

Puţin îmi pasă de camerele lor
care iau vederi din neliniştea mea!
Puţin îmi pasă de aparatele lor de filmat singurătatea,
mi-am zis, în timp ce picioarele tale îmi alergau prin creier
şi strugurii tăi îmi căutau setea!

Desigur, mâine se vor strâmba iarăşi de râs
cu ziarul în mână tinerele doamne, prin birouri.
– Iar s-a descheiat la cămaşă expiratul ăla,
care o ţine una şi bună cu studenta lui,
vor chicoti tinerele doamne la cafea dimineaţa,
trezindu-şi singure sânii cu mâna pe sub bluză.

Puţin îmi pasă de aparatele lor,
de camerele lor de filmat singurătatea, mi-am zis,
în timp ce treceam în fugă strada dintre mine şi tine
cu picioarele tale în creier,
pe sub ploaia de înjurături a limuzinelor,
grăbit să desfac, chiar pe marginea acestei nopţi, piersica.
De-a dreptul grăbit să o desfac chiar acum,
ca să nu o mai iei razna ca data trecută,
când ai nimerit chiar în aparatele foto,
când ai dat buzna pe prima pagină a ratării mele politice,
spre bucuria doamnelor care chicotesc răsfoind ziarul,
la cafea dimineaţa, şi care
îşi trezesc singure sânii cu mâna pe sub bluză.

Deocamdată, Lolita cireşelor nu se mai arată vederii.
Încă nu, bine închisă cum o ţin în emisferele mele,
în celulele visului. Bine închisă în celulele visului,
în trandafirii aprinşi. Atâta doar că, uneori,
îmi scot ştreangul de la gât şi mă deschei la cămaşă,
că umblu cu picioarele goale pe asfalt
şi că mă cert cu norul de vrăbii.
Atâta doar că în dimineaţa aceasta,
când am vărsat cana cu lapte,
te-am lins de pe jos, femeie de lapte…
Atom cu atom, de pe jos.

Da, cineva de la capătul nopţii încă mă pune pe jar,
un piersic întreg îmi înfloreşte în creier.

Vizualizări: 81

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Florina Marin pe Iulie 2, 2012 la 11:38am

Cred ca dl.Draganescu conchide perfect:"Sunt invidios. Aș fi vrut să scriu eu poemul acesta, expiratul de mine, dar sunt fericit totuși că s-a găsit cineva să îl scrie...,dovadă că suntem receptacule diferite ale unui spirit universal"...si eu as fi vrut sa scriu astfel de poezie, desi as fi privit totul din directia "ei", nu a "lui"...dar nu este timpul trecut, buna idee... sper ca nu se pune aici de un plagiat...:)))))

Comentariu publicat de Florina Marin pe Iulie 2, 2012 la 11:33am

App, ce mai face Lolita? Ce mai stiti de ea, dupa 2 ani???

Comentariu publicat de Casandra Marilena Adam pe Septembrie 21, 2010 la 4:28pm
De acord cu antecomentatorii. Inspirate metafore!
Comentariu publicat de Florin Stroe pe Iulie 10, 2010 la 6:55pm
Poeziile de la foarte bune în sus nu mai au nevoie de comentarii, critică etc. Sunt de curând în Reţeaua literară, aşa că nu mă voi pronunţa definitiv. Dar este cel mai bun text pe care l-am citit până acum pe acest site.
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Iunie 30, 2010 la 5:06pm
Sunt invidios. Aș fi vrut să scriu eu poemul acesta, expiratul de mine, dar sunt fericit totuși că s-a găsit cineva să îl scrie...,dovadă că suntem receptacule diferite ale unui spirit universal. Mulțumesc și.....succes!
Mircea Drăgănescu
Comentariu publicat de A. C. Cofan pe Iunie 30, 2010 la 1:24am
Intruziunea publicului, a publicitatii de senzatie cu subiecte grobiane, in intimitatea sexuala a omului - este o tema indrazneata. Cum poate publcitatea sa ne distruga intimitatea si mai ales sa ne manipuleze viata, alegerile, afinitatile efective si elective. Iar abordarea in versuri libere cu aparente de poezie intimista si trimiteri la Emil Brumaru si la Nabokov, da savoare meditativa versurilor si sporeste "degustarea" pentru inraitii literaturii. As putea reconstitui tiparul femeii "adorate" si paralela cu figura in relief (de foaie velina) a poetului in discurs. Pe altadata, ca acum mi-e somn.
Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Iunie 29, 2010 la 8:43pm
Eu nu prea comentez pe aici, ca nu prea am ce! Dar aici, da, aici este talent adevarat, poezie adevarata, felicitari adevarate! Sa ne citim cu bine!
Comentariu publicat de Victoria seimeanu pe Iunie 29, 2010 la 7:28pm
nu degeaba ador piersica....si tinerele doamne la cafeaua de dimineata...mhm...frumoase simturile trezite de femeie...
Comentariu publicat de Elisabeta Branoiu pe Iunie 29, 2010 la 5:24pm

"un piersic întreg îmi înfloreşte în creier". Minunat, as dori si eu , cum ati reusit?
Doamne ajuta !
Comentariu publicat de Liana pe Iunie 29, 2010 la 4:21pm

După umila-mi părere, naturalism îmbrăcat în metafore inspirate!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor