Din plânsul ce naște-n durere
potopul de lacrimi inundă
pomeții ce sunt bariere
spre roșul din inima blândă.
Pe buzele-ți moi se prelinge
al ochilor rod de mărgele,
obrajii prea mici sunt de vină
șiragul s-agațe de ele.
Bărbia-ți culege șuvoiul
bobițelor vii de „cătin”,
din ea, câte una se pleacă,
în urme ce duse, nu vin.
Pe nodul ce mângâie gâtul,
durerea se lasă răsfrântă,
iar stropi rătăciți, picurând,
pe piept suspinând se avântă.
Batista ce-i strânsă în mână,
tristețea-a uitat s-o ridice,
uscată-n iubirea ce-a fost,
pustiul în suflet prezice.

 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor