Planeta pătrată

[Ovidiu Vasile]

 

Din lumea noastră cea cu fundu-n sus

Îngerii fug în partea întunecată

Şi toate mor şi-alternative nu-s,

Pământu-i plat şi sfera e pătrată

 

Un cub de iad cu câte-un colţ de rai

Ghivecele cu flori de câmp pe mese

Nuntaşi chemaţi la nunţi fără alai

Într-un infern cu miri fără mirese

 

Născuţi dintr-un Cuvânt care dărâmă

Crescuţi perfecţi pentru eterna ceartă

Nici nu se mai iubesc, nici nu se iartă

Şi nici vinovăţie nu-şi asumă

 

Vom mai trăi un anotimp numai  

Pe-un pat de flori uitat la baza lumii

Noi doi îmbrăţişaţi în nopţi de mai

Tu aproape de-april şi eu de iunii

 

Doi îngeri printre demoni agitaţi

Ce nu strivim corolele minunii

Am mai rămas noi ultimi demodaţi

Să ne iubim pe viaţă ca nebunii