imagine ciudata -
peste cer
se trag pojghite de piele.
si albastrul tau
e acoperit de gene.
clipind, vad ploaia
asezandu-se.
si picurii stau ca pe geam.
si ma gandesc -
sunt undeva, inchis
in afara ta.
si vad cerul doar prin doua ferestre.
stau
pazit de orice furtuna
s-ar dezlantui in tine,
si doar cu tunetul vocii tale
imi cutremuri odaia.

imi sprijin fruntea
de obrazul tau
ca de un pervaz -
deschide ferestrele!
lasa-ma sa ma mangai
cu ploaia ta de toamna.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor