Pot spune că-mi place toamna,
atunci când frunzele îngălbenesc.
Chiar dacă norii acoperă luna,
lemnele în foc frumos trosnesc.
Strugurii s-au ascuns în butoaie,
a venit în mine încă o toamnă.
Mai dau în calendar încă o foaie,
să calc frunzele, ea mă îndeamnă.
Mai rup din vie un strugure gustos,
privesc copacii goi, îmi amintesc.
Chiar şi vântul este mai prietenos,
pe masa din curte altele se odihnesc.
Undeva au înflorit multe tufănele,
strâng câteva conuri mici de brad.
Aleargă pe cerul nopţii doar stelele,
vântul toamnei este rece şi nomad.
Pot spune şi iernii „Bine ai venit!”,
nasul este îngheţ parcă mai tare.
Am multe amintiri dragi de povestit,
privesc fulgii cum aleargă în zare.
Toate îngheaţă bocnă pe pământ,
printre troiene apare bradul verde.
Norii cei negri sunt duşi de vânt,
o frunză tristă printre fulgi se pierde.
Cu mâna rezemată de fereastra rece,
simt cum vine din nord încă o vijelie.
Fulgii toţi, toată noaptea vor petrece,
aşa este iarna, aici la noi în câmpie.
Cerul întunecat,este un ger cumplit,
este cald în casă, iarna iar viscoleşte.
Închid cartea…am terminat de citit,
bradul cel verde frumos străluceşte.

 

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor