Plecăciune Craiului Munţilor

[Gordan Mircea]

Carele Iancului

urcă Dealul Felecului.

pe Calea Turzii, încet, ca la paradă;

Caii obosiţi iau foc în stradă.

 

Iancu a răms la Cluj,

la școală, să nu fie sluj.

Învaţă dreptul roman, –

moştenit de la Traian,

ca să-i apere pe moţi

de autorităţi.

(Grea este lupta lui

cu avocatul deavolului!)

 

A venit, pe un vis,

lumina, de la Paris.

Au început ungurii revoluţia,

dar vor să ocupe Transivania.

Au venit şi în munţi

– prefăcuți în sfinți –,

nu cu gănduri bune,

ci cu puşti – păgâne.

 

Moţii aşteptau vizitatori,

nu noi stăpânitori.

Aşteptau cu masa-ntinsă

şi nu pregătiţi de luptă – strânsă.

 

La sfat

s-au adunat

moţii,la Ţebea,

sub gorunul lui Horea.

L-au pus pe Iancu-n fruntea lor –

conducător.

Cu mâinile la piept

– spre Cel Drept –

şi-au îndreptat privirea;

Domnului înalţă rugămintea:

-Doamne, nu ne uită,

şi ne ajută,

să fim oameni liberi, aici, între cetini,

și să vină aici doar pretini!

 

Au triomis la Kosuth solie,

de prietenie,

să renunţe la ocupaţie

 

-De veneai în preumblare,

te primeam cu pită şi sare.

Pentru noi: – se pare –

“cumu-i turcu’, aşa-i pistolul”,

doar se schimbă stăpânul.

Vântu’ ce-n Europa bate,

de libertate,

poate şi la noi s-o abate!

 

Din trufie şi nechibzuinţă

și a artei războiului nesocotință,

mâna întinsă

a fost respinsă.

 

A început rezbelul,

a început măcelul.

S-a mâniat moţul

și pe duşman a pus tunul.

Cînd strâmtoarea a fost mare,

a sărit Pelaghia cu ajutoare.

 

A venit un vânt rece, din est,

Libertatea s-o îngheţe,-n arest.

 

S-au întâlnit doi drepţi

şi înţelepţi.

și au făcut apelul

să înceteze măcelul.

 

Iancu îndelung a cugetat...

De rațiune a ascultat,

– arătându-și mărinimia –

și a încetat bătălia.

 

Degeaba Kosuth a regretat

gestul necugetat!

(Zicala se potriveşte:

Unde-s doi,puterea creşte!)

 

Vântul rece, de la răsărit,

i-a intrat în oase și-a pierit.

 

S-a gătat rezbelu’,

S-a gătat măcelu’

S-au intors acasă moții – cu sărbătoare –,

iar învinșii la spânzurătoare...

 

Au pornit, iară,

moţii prin ţară,

să schimbe lemnul muntelui

cu cele ale traiului.

Aşa fac de mii de ani;

N-au alt mod de a face bani.

 

Iancu colindă plaiurile;

Din fluier iar cântă doinele.

Moții îl ascultă

și-i încâtă

cu cântece de dor,

zise lor

de Craiul Munţilor.

 

Carele iară...

Feleacul îl coboară...

MdRaesculum 04.oct.2009

[ZINCA MARIUS IULIAN]

o noua lectie de istorie, FELICITARI

 

 

p.s. din graba tastarii, apar mici lipsuri de litere pe alocuri