se împrăștiau gândurile pe jos
ca o ploaie roșie
dintr-o rodie sfărâmată
cuvintele plămădeau în neștire
hăuri

stăteam la o masă cu sfinții
sculptați în lacrimi
până se întuneca asurzitor
plânsul

zideam singură o casă din fluturi
cum aș fi cumpărat o legătură de stele
te știam un zeu întreg
erai o nemărginire așternută subțire

atârnam
inimă ieșită din cercevea
până când ne creștea iar
câte o pasăre pe umăr

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor