Ploaia de flăcări

[Ioan Grigoraș]

- Deschid cu braţul inimii ştrengare

Fereastra mat-a unui gând zurliu

Ce-a înflorit din pură întâmplare

În plin amurg, dar nu era târziu

 

Şi-n gara mea erau atunci destule

Cuvinte-ncrucişate pe cadran

Să-mi amintească iarăşi că sunt nule

Poemele, când le compun în van.

 

Cu tine parcă se opreşte ploaia

Şi fulgii de zăpadă se topesc,

Ca Prometeu, tu porţi în mâini văpaia

Din care curg scântei şoptind iubesc.

 

- Se-aştern zăpezi pe trupurile arse

De pasiunea verii ce-a trecut,

Fuioarele de gheaţă-s tot netoarse,

Dar se topesc pe buze-ntr-un sărut.

 

De-a baba oarba ne jucăm de-o vreme

Legaţi la ochi cu nostalgii de dor,

Ne vindecăm cu terapii extreme.

Padela unui defibrilator

 

Resuscitează inima şi-nvie

Un sentiment amnezic, dar arzând

Sub jarul unui vers de poezie

Şi-n porţelanul trupului plăpând.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

[Ioan Grigoraș]

reverență, Maria...

[Maria Masha]

[Maria Masha]

''Cu tine parcă se opreşte ploaia

Şi fulgii de zăpadă se topesc,

Ca Prometeu, tu porţi în mâini văpaia

Din care curg scântei şoptind iubesc.''