În copilărie picăturile-cuvinte erau calde.
Le simțeam în suflet
și-mi doream să rămână veșnic
pe timpanul urechii abia-nchegat.
Mama avea un glas inconfundabil...
Și acum îl aud.
Și-a făcut culcuș în inimă,
iar când mă apucă dorul,
îmi picură cu lacrimi de sub pleoape.
Am ajuns om,
iar cuvintele celorlalți se transformă
când în furtună, când în ploaie de vară.
Picăturile-cuvinte pot răni,
dar pot și vindeca.
Trebuie doar să îți dai seama
pe ce taler au căzut
și să treci, uneori cu indiferență,
peste greutățile vieții.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Octombrie 6, 2019 la 10:07am

Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor