Ploaia din cuvinte

[zadic ioana]

În copilărie picăturile-cuvinte erau calde.
Le simțeam în suflet
și-mi doream să rămână veșnic
pe timpanul urechii abia-nchegat.
Mama avea un glas inconfundabil...
Și acum îl aud.
Și-a făcut culcuș în inimă,
iar când mă apucă dorul,
îmi picură cu lacrimi de sub pleoape.
Am ajuns om,
iar cuvintele celorlalți se transformă
când în furtună, când în ploaie de vară.
Picăturile-cuvinte pot răni,
dar pot și vindeca.
Trebuie doar să îți dai seama
pe ce taler au căzut
și să treci, uneori cu indiferență,
peste greutățile vieții.

[zadic ioana]

Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru trecere!