E udă dimineaţa clasic conturată

Pe când aripe de vânt prin vazduh se-nfoaie

Din pustiul rece nori vineţi se arată

Scuturând în ropot stropii grei de ploaie

E-atât de trist afară şi plouă apăsat

De parcă cerul tot din slava sa grozavă

Adâncile izvoare să curgă le-a lasat

Pe ziua obosită, rece şi bolnavă

Stă soarele în loc ascuns de-atâta vreme

Iar plapuma de nori un fulger alb o taie

Trezind pustietăţi cuprinse de dileme

Că tunete ar fi ecouri de războaie

E cuprinsă lumea de apă şi de haos

Şi parcă umezeala ne-a ajuns la oase

Dar revarsă Doamne o poală de repaos

Pe zările de fum cu genele apoase !

Marin Voicu

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor