plouă peste prunii bunicului 
ograda părăsită se năruie sub pomii împovărați de ani 
zidul casei se cască printr-o crăpătură uriașă spre râpa din dreapta 
tinda păstrează în lemn urmele bătrânului 
la fântâna de peste drum cumpăna scârție în bătaia vântului molcom al serii 
razele apusului luminează o clipă orizontul 
apoi bezna se lasă ca o plapumă groasă peste cătun

dar plouă 
plouă peste prunii bunicului 
stau ascuns sub șopronul unde buna cocea pita rumenă în cuptorul de lut 
tot aici bunicul instala cazanul de țuică în toamnele târzii ale copilăriei 
iar eu poposeam până dimineața la adăpost de vântul turbat al nopții 
ascultându-i poveștile cu vâlve 
priveam hipnotizat jarul de sub oala de alamă și mâna bătrână ce învârtea neobosită în licoarea magică
privesc picăturile dese ce cad pe șindrila colibei 
iar genele se umplu de roua amintirilor 
căci plouă 
plouă peste prunii bunicului 
și nu mai e nimeni 
nimeni în jur să învârtă manivela mașinii timpului
doar o ultimă picătură pe fundul paharului 

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor