Plouă monoton şi n-am ce număra,
mă gâdilă-n urechi picurile căzute din streaşină,
sunetul aproape-mi place ca o melodie veche
ambientală, în surdină.

Simt o singurătate cum rupe tăcerea
ca o amintire venită desculţă prin apă
într-un susur interminabil.

Seara-mi pare o rezolvare deşteaptă,
o lumină difuză strecurată printre nori
cu o altă aşteptare.

Va fi o noapte liniştită
cu distilări de sentimete,
tu n-o să spui nimic împotrivă,
ochii tăi se ridică şi coboară mereu,
măsoară dimensiunea unor dorinţe de viaţă
şi carnivori se hrănesc cu ele.

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor