Primiti cu Plugusorul?
Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu-manati,
Langa boi v-alaturati
Si cuvantul mi-ascultati:

S-a sculat mai an
Badica Traian
Si-a incalecat
Pe-un cal invatat,

Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frau de matasa,
Cat vita de groasa.

Si in scari s-a ridicat,
Ca s-aleaga-un loc curat
De arat si semanat.
Si-n curand s-a apucat,

Campul neted de arat,
in lungis
Si-n curmezis
S-a apucat intr-o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei
in coada cu dalbei,
in frunte tintatei.
Manati flacai: hai, hai!

Ziua toata a lucrat,
Brazda neagra a rasturnat
Si prin brazde-a semanat
Grau marunt si grau de vara,
Sa dea Domnul sa rasara.

Si cand lucrul a sfarsit
Iata, mare, s-a starnit,
Un vant mare pe pamant
Si ploi multe dupa vant,

Pamantul de-a racorit
Si samanta a-ncoltit
La luna, la saptamana
isi umplu cu aur mana.

Si se duse ca sa vada
De i-a dat Dumnezeu roada
Si de-i graul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Manati flacai: hai, hai!

Traian iute s-a intors…
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nazdravan,
Cum ii place lui Traian:

Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.

El voios a-ncalecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumparat
Ca sa faca seceri mari
Pentru seceratori tari.
Si sa faca seceri mici
Pentru copilasi voinici.

Si-a strans fine si vecine
Si vreo trei babe batrane,
Care stiu randul la pane;
Si pe camp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
La lucrul pamantului in racoarea vantului.

Ei cu stanga apucau
Si cu dreapta secerau
Si prin lan inaintau
De parea ca inotau.
Manati mai: hai, hai!

Altii in urma lor legau
Si clai mandre ridicau,
Apoi carele-ncarcau
Si pe toate le carau
in capul pamantului,
in bataia vantului.

Arie pe loc faceau
Si graul il treerau;
Harabale incarcau
Si la moara le porneau.

Si turnau deasupra-n cos
Grau maruntel de cel ros,
De sub piatra in covata
Curgea faina curata.

Traian mult se bucura,
Zeciuiala morii da
Si voios se inturna.

Iara mandra jupaneasa
Auzea tocmai din casa
Chiotul flacailor
Scartaitul carelor.
Manati mai: hai, hai!

in camara ea mergea
Si din cui isi alegea
Sita mare si cam deasa
Tot ca panza de matasa

Si cernea, mare, cernea,
Ninsoare se asternea;
Apoi pane plamadea
Si-o lasa pana dospea;

Colacei ca invartea
Pe lopata mi-i culca
Si-n cuptor mi-iarunca;
Apoi iara cu lopata,
Rumeni ii scotea si… gata!

Atunci ea-mpartea vreo cinci,
La flacaii cei voinici
Si-mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Manati mai: hai, hai!

Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mandre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.

Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Tot cu mesele intinse
Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti,

Ca merii,
Ca perii,
in mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
Aho, aho!

Vizualizări: 199

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Karelia Mihaela Neacsu pe Ianuarie 7, 2014 la 6:34am

Va multumesc tuturor pentru urari si pentru comentarii,un an fericit si plin de inspiratie va doresc!

Comentariu publicat de Sifora Sava pe Ianuarie 1, 2014 la 5:35pm

  Frumoase versuri. mulţumim !

Comentariu publicat de Sifora Sava pe Decembrie 31, 2013 la 11:41pm

 Mulţumim ! La mulţi ani toate cele bune !

Comentariu publicat de Alexandru MAGHIAR pe Decembrie 31, 2013 la 8:27pm

Multumesc pentru traditie.

La Multi Ani.

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Decembrie 31, 2013 la 1:30pm
Înserarea coboară uşor în oglinzi,
Iar din ceruri se-aude-un colind minunat.
Noi ne strângem în braţe sub stele făclii
Şi ne pare că-n inima Lui am intrat.
Miezul nopţii aduce-un an nou la fereşti
Şi ne-aprinde-artificii în brad şi-n priviri,
Din înalturi curg albe zăpezi, troienind,
Ca-n poveşti de demult, ca-n străvechi amintiri.
Lângă tine e cald şi-i atât de plăcut!
Lângă tine e pacea şi liniştea mea!
Te-am cerut mai demult ca pe-un dar fără preţ
Şi-am primit tot ce inima mea îşi dorea.
La răscruce de ani, într-un magic decor,
Chiar în miezul de noapte, precum în poveşti,
În misterul iubirii-amândoi am pătruns
Desluşind, pas cu pas, taine sfinte, cereşti.
O răscruce de ani ne-a unit şi ne-a fost
Înflorită fereastră deschisă spre El.
Ne-a împins spre zenit cu noi aripi în vânt
Şi de-atunci, amândoi, ştim că totu-i altfel.
O răscruce de ani bate iarăşi la geam.
Orologiul anunţă-un an nou, liniştit.
Sus, în cer, cântă îngeri colinde, iar tu,
Sub crenguţa de vâsc, mă săruţi fericit.
Bucuresti : 18.12.2013
oglinzile sufletului
Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Decembrie 31, 2013 la 11:36am

La Mulți Ani!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor