http://youtu.be/-bRZXG0fI5k

Plutesc, plutesc în derivă, nu mai ştiu ce mă ţine pe val!
Nu sunt un rege sau fante şi nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Şi-acum m-atrage-asfinţitul cu mantia lui sângerie...

Plutesc, plutesc fără voie. Vâslisem cândva curajos:
Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul şi trupul vânjos!
Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr şi mă topesc an de an.

Plutesc, plutesc, inerţie. Atâtea trădări mă-ngrozesc!
Lumina nu-mi e bucurie şi ochii de ea mi-i feresc.
Şi-aşa mult aş vrea să îi spun luminii că o iubesc…
Culorile se ceartă-n drum şi simt cum înnebunesc!

Plutesc, plutesc spre niciunde, fruntea-mi ridic către cer,
Slobozesc o rugăciune, liman şi-o iubire îi cer!

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor