POARTA SUFLETULUI

[Ovidiu Vasile]

POARTA SUFLETULUI

 

Fiecare suflet are,o intrare,un acces.

De,...interiorizare,de refugiu,pentru stres.

Care vine să forţeze,dintr-un simplu,interes.

Să-l pătrundă, cu puhoaie ,de cuvinte fără sens.

 

Să pătrundă,să inunde,să înece suflet cald,

Să-l răcească,să-l îngheţe şi să fie, penetrat.

Să rămână numai carnea,creierul,ţesuturi moi,

Insensibile,durerii, de necazuri şi nevoi.

 

Nesimţind dureri de suflet,corpul astfel up-gradat,

Poate fi trimis la luptă,cu simbrie de soldat.

Cu doctrină militară-n loc de suflet şi de crez,

Calcă totul cu bocancii,cununie şi botez.

 

Risipind hrana de suflet,cumpărând hrană de trup,

Omul din miel pentru oaie,devine miel pentru lup.

Cheamă,behăie-n,neştire,cică după mama lui,

Dar ajunge cu ştiinţă,chiar în gura lupului.

 

Deci atenţie la turmă şi la suflete,la porţi !

Ce direcţie urmează,gloata cea de idioţi,

Şi dublează-ţi,paza-n poarta, sufletului dacă poţi.

Care vor să-ţi intre-n suflet,fă-i să se descalţe,...toţi !

 

Şi să lase la intrare,cizme,ghete