Am bătut la poartă şi n-a răspuns nimeni,
am aşteptat,
am ridicat cu piciorul poarta
şi cu mişcări repetate
zăvorul a sărit.

Când să deschid, cineva a strigat;
-stai băiete!
-Ştii să deschizi porţi?
-Da, am răspuns hotărât
-Atunci intră.

Apoi cu un zâmbet saracastic, a spus;
porţile nu se deschid cu forţa,
se deschid cu inima.

Vizualizări: 3

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor