Podul peste Răut, cum te-ai duce de la Nicoreni „la gară”, astăzi Drochia...

Hatul moşiei satului peste care nu se trecea decît cu treabă vajnică...

Hatul pamîntului străbuneilor mei.

De-aici şi pîn-la pod a durat istoria...

 

Dar s-a găsit unul care l-a trecut

Şi a şters haturile odată şi peste toată viaţa,

Odată şi peste toate vieţile celor ce au fost duşi „la gară”...

Podul peste Răut nu se putea trece decît la costum

Sau în straie de duminică,

Dar s-a găsit unul care l-a trecut

Şi a deschis trecerea mulţimii spre gara de tren,

Mînaţi ca o cireadă de vaci şi suiţi în vagoane pentru vaci.

Vaci, care în alte timpuri nu aveau voie să treacă peste Răut.

Căci hatul era pînă la pod

Istoria era pînă la pod.

 

Dar s-a gasit unul care a trecut

Şi am avut de atunci alte poduri peste Răut,

Din ce în ce mai multe,

Peste rîul de-a lungul căruia mi-au şerpuit anii:

 

Podul de la autogara din Bălţi,

Peste care trecea de trei ori pe zi autobuzul cu care

Reveneam întotdeauna, în fiece vară, la Nicoreni;

 

Podul de lîngă blocul hidos de nouă etaje

La fel de hidos ca zecile de blocuri de nouă etaje

Din cartierul Dacia (astăzi) sau Octombrie (ieri),

Sau БАМ* (ieri, astăzi şi mîine) – precum îi spune lumea,

Podul unde, copil, mergeam să-mi spăl bicicleta de noroi;

 

Podul de lîngă Спирт-завод**

Peste care trecea troleul nr. 2

Cu care mergeam la Gara de Nord

Pentru a urca într-un tren diesel Bălţi –Ocniţa

Cu care mergeam la Drochia

Pentru a reveni întotdeauna, în fiece week-end, la Nicoreni;

 

Podul de lîngă Orhei

Peste care treceam de fiecare dată cînd mergeam la Chişinău

Şi peste care mai trec şi astăzi

Cînd revin întotdeauna, în fiece vară, la Bălţi;

 

Podul de la Orheiul Vechi peste care am trecut

Cu un francez pe care l-am adus într-o vară să-i arăt

Ţara prin care curge un rîuleţ pre nume Răut

 

Şi care, dacă i-aş lua T-ul din nume pentru a şterge tot răul

Lăsat în urma mea de atîtea treceri,

Ar rămîne un rîu pre nume Rău,

Şi care nu poate fi, el, pomenit în nume de rău,

Căci nu poartă nicio vină,

Căci nu poartă nicio vină!

 

Răutul care tot îmi face din ochiul de apă poluată

De Спирт-завод**-ul de la Bălţi: „Vino – Revino!”

De vină este acel care a trecut podul peste Răut

Şi care a încălţat istoria în ciubote de „chirză”***...


*БАМ (în rusă Байкало-Амурская магистраль): (în română Magistrala Baikal-Amur): Locuitorii oraşului Bălţi denumesc astfel, prin analogie, un cartier locativ construit pe locul unor mlaştini

**Спирт-завод (rusă) : în română Fabrică de alcool etilic.

***Chirză: (rusizm, de la Кирза) : material de substituţie a pielii din care erau confecţionate ciubotele soldăţeşti.

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor