- Tăcerea toamnei doare ca o rană,

Ca un cuvânt de dincolo de moarte,

Când stăm cu vinul aburind în cană

Şi ne minţim că viaţa ne desparte,

 

Dar nu ne ţine teama în năvoade,

Ci numai gura putredă a lumii

Imaginând scenarii, episoade.

Îţi jur, iubite, noi suntem nebunii

 

Ce scriu prezentul cu peniţe-albastre,

Când vântul suflă frunzele, andante,

Pe corzi de suflet, visurile noastre

Se nasc arzând în Edenul lui Dante.

 

- E toamnă plumburie doar o dată

Și mustu’-l strecurăm prin poezie

Când gura mea adună fermecată

Din sânul tău ciorchinii copți în vie,

 

Povești ne spunem numai pe-nserate

La gura sobei, focul ne dezbracă,

Lumea-i nebună, plină de păcate,

Stă la ferestre, veştile le toacă.

 

Noi ne topim în anotimpu-n care

Pe țiglă ploaia picură andante,

Când flacăra ne cântă la picioare

Infernul e-un concept predat lui Dante.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

https://www.facebook.com/chocolatelovepoetry/

Vizualizări: 129

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 15, 2017 la 8:16pm

mulțumesc, Mircea...

Comentariu publicat de Caracas Mircea Florin pe Noiembrie 13, 2016 la 9:03pm

Lumea-i nebună, plină de păcate,

Stă la ferestre, veştile le toacă.

 

Noi ne topim în anotimpu-n care

Pe țiglă ploaia picură andante,

Când flacăra ne cântă la picioare

Superb poem de iubire.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor