poţi număra lipsa ei în orice;
în zilele când păsările tin doliu după vreun poet,
în fumul grădinilor când se dă foc la uscături,
mereu am spus că lipsa ei se vede cel mai bine
în palmele mele goale, în braţele mele căutând.

poţi număra doi câte doi necunoscuţii
care îţi arată lipsa ei cu degetul arătător
chiar dacă nu-i frumos să arăţi cu degetul,
lipsa ei se oglindeşte-n promisiunile livezilor,
în jocul zgomotos al copiilor cu arcul,
în haina mea lăsată pe scaunul obosit,
în paharul cu vin, în tabloul din perete,
în cărţile din bibliotecă, în pânzele de păianjen,
mereu am spus că lipsa ei se vede cel mai bine
între umerii mei aplecaţi, în ochii mei larg deschişi.

de venit, vine, ştiu, când se înseninează
ea are privirile încruntate ca orice mândreţe de fată,
nici praful nu se ridică şi vântul îşi ţine suflarea,
paşii ei sunt plutitori şi câinii au un nod în gât,
deşi nu exagerat şoldurile ei impun magie,
deşi nu exagerat fustele ei schimba culoarea cerului
deşi nu exagerat pământul din superstiţie îşi scupa-n sân.

de venit, vine. acum eu trebuie sa stau cuminte cuminte
şi să număr, unu, doi, cinci, şapte ...

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor