pe când ofiţer al întâmplărilor caste

obosit de clarul de lună
de inutilul sporadicelor evadări
am început să apreciez argintul
bunica îl lustruia cu ardoare
parcă adăuga ceva zilei fade
eu unul nu-s interesat de bani
nu mă atrage yachtul argintiu din vitrină
nici avioanele nichelate de lângă aeroport
cu greu mă fixez la ceva util
poate o femeie ar fi necesară
una singură, din milioane
ea stă acasă la pervaz 
şi lustruieşte argintăria
ea are nevoie de ferestre
una spre noi
alta care priveşte în afară..

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor