poem prefăcut numai al meu

[m. frumosu]

mă dau toată finalului şi tu

numeri privirile pe care nu le-am întors
te grăbeşti

prea puţin aer s-a oprit între noi
singurătatea a tăcut în două 
de o sută

când plec 
dezleagă-ţi câinii
şi mă caută după miros
întâmplător în fiecare femeie 
respiri

mi-e indiferent cine sunt
cu tine
iubită sau prostituată
tu ştii că îţi vin cel mai bine

calc lutul tău şi scutur 
de pe gene cataclismul
îmbătrâneşti în punctul nou al numărătorii
transpiri

mai jos

tu nu mai eşti singur
toate mările curg în ochii mei
risc 
să-ţi aud vocea
de aproape privesc cum dai drumul
păsărilor închise în pieptul meu

întind dreapta să înţelegi
şi dreptul la schimbarea 
vântului

imposibilul se poate
întâmpla acum
tu mai crezi în poveşti

crede 

şi pune pe verde pentru mine 

încet încet mie

respiră
respiră

[m. frumosu]

merci tuturor pentru semne si citire,  pentru like, si doua like -uri.

[Clara Damian]

Un poem de vis frumos, Maricica. 

Dupa ce l-am terminat de citit, am luat-o "da capo"  :)

Ti-as da doua Like, daca as putea... 

[Anastasia Moldovanu]

Foarte mult mi-a placut... "pasarile inchise in pieptul meu"...

[milica furtuna]

Discursul liric porneste de la polul "tu" si  fixeaza clipa de exceptie printr-o noua segmentare a timpului etern : "tu nu mai esti singur / toate marile curg in ochii mei ...imposibilul se poate ".

O poezie frumoasa . Felicitari !

[Ioan-Mircea Popovici]

paradoxal

"imposibilul se poate
întâmpla acum
tu mai crezi în poveşti"
cu cat
senzatia fugii spre rosu
se pliaza mai mult
in inima ta

intre aparente si Adevar
acelasi fruct interzis

doar acolo
in vis
se intampla ceva
in care merita sa crezi
Infinit

[m. frumosu]

Camelia mă bucură foarte mult că  te-am găsit aici, merci pentru citire si pentru frantuzit :)

cu drag

[m. frumosu]

poti, merci pentru citire.

[Marian Bunescu]

Ti-am imprumutat si eu poemul, inca nu l-am respirat in intregime, mai pot sa-l tin, ceva vreme? :)