poem pus la scuturat pe un batator de covoare

poem pus la scuturat pe un bǎtǎtor de covoare

astǎ searǎ respirația-mi e de culoarea
zǎpezii de pe stradǎ
amestec de gheață și apǎ
cu urme adânci
de praf ieșit din covoarele bǎtute
conștiincios la bara
dintre blocuri
și eu, iubi, nu-s decât unul din pensionarii triști
așezati ordonat la o coadǎ
unde se dǎ cu rația o porție de speranță
pentru 2 metri pǎtrați de dincolo
dumnezeu tocmai a trecut într-o dacia papuc pe lângǎ mine
mi-a stropit covorul în care te înfǎșurasem
ca într-un poem de baudelaire
nu a oprit…
doar a încetinit sǎ mǎ-ntrebe
de ce într-un poem de baudelaire…
ce era sǎ-i rǎspund?
cǎ albatroșii nu au fost niciodatǎ îngeri
și cǎ pe covorul ǎla în care te învelisem
nu cǎlcaserǎ decât tǎlpile noastre
luate la preț redus
de la second-ul unde doar nebunii au acces?

astǎ searǎ respirația-mi e de culoarea
zǎpezii de pe stradǎ
iar eu te plimb pe un covor fermecat
pe domneascǎ

Vizualizări: 152

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Decembrie 13, 2014 la 11:53am

scris cu mana dreapta, rupt din realitatea imediata,plin de forta

FELICITARI   !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor