Secetă
sub bolta genelor
ochii-mi stau de veghe
să-ncălzească
razele ce vin ca plantoanele,
vin ca niște rugăciuni
peste oamenii mai buni
peste oamenii mai răi
aduc lacrime de ploi.
peste lutul pietrificat
udă grâul îngropat
peste coama pomilor
spală casa țânțarilor,
peste nisip cu pietriș
șterge pașii mei cruciș,
când de joacă ori de dor
sub soarta valorilor.
peste iarbă și trifoi
șterge dansul de război,
peste lucrurile uscate
tufele de plante moarte,
peste noi care-am trudit
ochilor dă strălucit.
 

Amurgul
amurgul picură-n susur
spre tâmplele grădinii
un șuier din mătase,
dur țesut ca niște frânghii
ce deraiază și orbesc
garoafele și crinii.
amurgul strălucește
ca o torță serii să-i topească,
limpezimea întunecimii
și puterea nopții.
amurgul se lasă cu fiecare secundă
ascunzându-se-n tăcerea nopții
adânci ce ia forma lunii,
a somnului și ruga luminii!  

Vizualizări: 16

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de CONSTANTA ABĂLAȘEI-DONOSĂ pe August 12, 2018 la 8:52pm

MULȚUMESC Rețeaua Literară...

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor