oamenii s-au aşezat
pe borduri
aşteaptă liniştea
vorbesc prin semne
sunetele puternice pătrund în carne
o fac să tremure
demolări, ciocănit, forjare, detonatoare,
zic ei
lumea se transformă în altceva
numai capitolul piele a fost epuizat
de adi
fiţi cu băgare de seamă
îndrăgostiţii îşi şterg numele
de pe scoarţa copacilor
printr-o crăpătură a acvariului
broasca ţestoasă îmi priveşte unghiile
în care s-au strâns câteva scame şi fire de praf
simt
din pragul uşii
carapacea ei o să se desprindă
totul va rămâne deschis.




*
în drumul spre casă
senzaţiile cunoscute
rulează pe geamul autobuzului
la radio un poet recită poemul
în care nimeni
nu e părăsit înainte
să apună soarele
şoferul autobuzului îmi face semne să cobor
mă aşteaptă în staţie
o mulţime de femei
care se feresc să-mi spună
mă trezesc urmărind
un străin
căruia nu-i pot vorbi
dar ascult
din camera lui se aude
tot timpul vioara
a doua zi
îl găsesc întins cu capul zdrobit
pe trotuarul pe care trec
femei cu picioare lungi
„tu vrei să simţi”
aud pe cineva în spatele meu
recunosc prima iubire
pentru care scriam pe zăpada din faţa blocului.

*
în camera mea imensă
beau ceaiul din ceşti foarte mici
la etajul 4
locuieşte un om însetat şi singur
la miezul nopţii mă ridică
prin spărtura tavanului
ne bem ceaiul în tăcere
apoi eu cobor şi citesc
cuvintele imprimate
pe tapetul camerei în lipsa mea
pe alee cineva proiectează filmul
direct din capul regizorului
rudele mele astmatice
caută o încăpere în care să poată
respira normal.
**
în cişmigiu vin oameni trişti
care dorm noaptea
pe paturile pliante ale prietenilor
în dreapta lor pun întotdeauna
caietul de notiţe
pentru mişcările luminii
în paharul cu apă.


*
vecinul meu albu
se aşază dimineaţa
lângă uşa de la intrare
o femeie tânără îi citeşte dintr-o carte
el aude doar tusea şi paşii ei mici
şi învaţă să meargă fără zgomot

seara
pe acelaşi palier
o femeie gravidă îşi ascultă copilul
spunând povestea
îngerului care zboară cu spatele.

timpul curge
în ţara fântânilor galbene.
*
tata îmi ghiceşte sâmbăta în cafea
vecinii vin şi ascultă la uşă
„dacă aş avea o oglindă
aş fi mai puţin singur”
apoi în interfon cineva mă roagă să-i deschid
vecina de la 3 caută în lada noastră cu amintiri
îşi taie un deget în lampa veche
picăturile de sânge se evaporă odată cu respiraţia.

*


vântul suflă perdeaua în cameră
„atunci când dormi
vântul dispare în altă realitate”
spune fratele meu şi scoate cu repeziciune
fum de ţigară din plămâni

corpul mamei lipsit de viaţă
e aşezat pe un scaun mobil

la amiază tata îl cară cu liftul
la mătuşa paula
când vine vremea
ea ştie să lege
picioarele cu aţă albă
şi florile colorate inegal.

*

melaniei i se citesc multe poeme de dragoste
noaptea
fermoarul i se desface treptat
burta începe să-i crească
naşte continuu
în timp ce
dumnezeu
botează copiii
din dicţionar.

*
spitalul i-a donat o inimă
vecinului de la 122
acum simte
tot ce mişcă în jur
plecările mele seara
crede că îmi spun rugăciunea cu voce tare
eu îi citesc poeme la geam
el nu ştie
puterea scade
braţul de sub cap
se aşează pe vintre
rădăcina dintelui creşte
adânc
o simte la baza gâtului
atunci înghite repede saliva
loveşte
puternic în mişcările
corpului meu mă încurajează
eu dorm adânc
vecinii mei dorm adânc
el bate la uşa lor
le ascultă cu grijă convulsia
eu încerc să găsesc un substitut se imprimă
în mintea mea multiplicat continuu
mesajul din oglinda liftului
alice a plecat la maică-sa.

*
refac o imagine pierdută
rămasă undeva
pe drumul spre următoarea zi
într-un balon de săpun
fotografiat la apus
deasupra unei case
într-un spaţiu în care
alunecă obiecte simple
care nu mai au pe cine aştepta.
*
până la somnul cu calmante
când repet în gând
tristeţea e un spaţiu locuibil
ca şi bacilul koch
pentru oamenii subţiri şi înalţi.

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ovia herbert pe Aprilie 28, 2008 la 3:01am
"pe drumul spre următoarea zi
într-un balon de săpun
fotografiat la apus
deasupra unei case
într-un spaţiu în care
alunecă obiecte simple
care nu mai au pe cine aştepta". frumos. si versurile acestea:"apoi în interfon cineva mă roagă să-i deschid
vecina de la 3 caută în lada noastră cu amintiri
îşi taie un deget în lampa veche
picăturile de sânge se evaporă odată cu respiraţia".

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor