Cântec de leagăn

 

Dăduşi rotundul

Din surâs,

Acelor ce s-au aplecat

Să-ţi stingă

Al durerii plâns,

Când pragul lumii

L-ai călcat.

 

Apoi, culoarea de pădure –

Ce-ţi inunda

Privirea toată,

O revărsai,

În jocul tău,

Peste livezi

Cu poamă coaptă.

 

Şi toată bucuria lumii

O risipeai

Scânteietor,

Adusă, din

Adâncul mumii,

Spre bucuria tuturor.

 

Joc

 

Freamăt sunt toată,

De mă atingi

Cu privirea-ndelung

Rugătoare;

Dorinţi se aprind,

Din trecuturi

Adânci,

Fără o anume chemare .

 

Floare mă fac,

De mă săruţi,

Precum macul

Din lanul de grâu,

Iar şoapta duioasă,

Te rog s-o asculţi,

Dacă sfântă

Scăpa-va din frâu.

 

Privirea o plec,

Într-o joacă ascunsă

De ochii lumii

Sfredelitori;

Gânduri mă-ndeamnă

Să-ntâmpin supusă

Trăirea din care

Să fac sărbători.

 

Dor nostalgic

 

Dorule, ce gând mi-ai pus,

De-mi tot laşi ceva de spus,

Despre vremuri, de atunci,

Când umblam desculţă-n lunci,

Printre ierburi rourate,

Prin păduri înnegurate,

Pe sub faldul norilor,

În cântecul ploilor –

Bătând zimţii frunzelor

Din plinul pădurilor?

 

Dup-atâta vreme dusă,

Vorba mea – încă nespusă

Mai miroase a răşină,

Şi-a răcoare de fântână

Pusă la răscruci de sat,

Pentru omul însetat.

 

Eu am crezut...

 

Copilărie,

Lume de vis,

Te-ai scuturat

Ca puful păpădiei,

Dar amintirile,

De-atunci,

Zăgăzuite stau

În inima plină

De neuitate întâmplări.

 

Mai simt, în gură,

Aroma gustului de fragi,

De zmeură,

De mură coaptă,

Culese din marginea

Întunecaţilor codri,

În olul de pământ,

Ce-avea motiv, pe el,

Şi-o toartă spartă.

 

În zmeuriş,

Am învăţat

Să ucid şarpele;

Când desluşeam slovele,

Eram împovărată

Cu păcat de moarte;

Frica îngrozitoare

de muşcătura veninoasă

M-a îndemnat

La săvârşirea

Întâiului păcat.

 

Erau...

 

Erau ani senini şi tineri,

Atunci când te-am cunoscut,

Pare-mi-se, într-o vineri

Fost-a clipa de-nceput.

 

Erau dimineţi cu rouă

Ce-oglindea cerul senin;

Sufletul tăiat în două

S-aprindea câte puţin.

 

Erau zile-ncântătoare,

Slobode spre orice vis;

Gânduri vii, lămuritoare

Desprindeam dintr-un surâs.

 

Erau seri în care gândul

Pământesc se îndrepta

Către clipa-n care datul

Era dat să fiu a ta.


Poeţii

 

Când bunătatea

Şi dragostea,

Credinţa şi harul

Umplu paharul

Unui poet,

Preaplinul acesta

Se varsă ca mierea,

Nutrind, fericind

Singuratice inimi

Năpădite de amarul

Mai amar decât fierea.

 

Zestrea

 

Când am plecat din sat, foşnea porumbul

Şi gospodarii-i pregăteau pătul,

Cocorii se-nşirau unul şi unul,

Săgeată în văzduhul nesătul.

 

Merinde mi-am luat un colţ de pâine,

Vreo şapte ouă fierte de cu seară,

Slănină, brânză – în traistă puse bine,

Şi vorbele ştiute de la ţară.

 

Acele vorbe colţuroase, ale mele,

Atât de pitoreşti, îmi erau dragi;

Din leagăn, maica mă-nvăţă cu ele,

Doinindu-le s-adorm sub nişte fagi.

 

Tăicuţu' avea vorba mai domoală,

Dar era sfântă vorba ce-o rostea;

Un sfat mi-a dat, când m-a trimis la şcoală,

Simţi-i că-i lege, după cum privea:

 

Ai grijă, fata mea, să nu minţi niciodată,

Aur să fie-n jur, să nu furi că-i ruşine;

Răspunsul dă-l atunci când fi-vei întrebată,

Ş-aminte ia la cei mai înţelepţi ca tine.

 

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de VERONICA OSORHEIAN pe Aprilie 5, 2012 la 9:14am

Multumesc pentru vizita, Beti, si sa aveti sarbatori luminate si pline de bucurie

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Aprilie 5, 2012 la 8:32am

Floare mă fac de mă săruţi, privirea o plec, gânduri mă-ndeamnă să-ntâmpin supusă trăirea...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor