Liliacul

 

În ogradă, lîngă fântână

Liliacul se clatină, lin îşi aduce

Florile mov şi albastre în cruce

Vreme de-o săptămînă

Mai ştii arbustul crescut

Cu parfumuri pe creanga sa verde

Ce-n luciul ferestrei se pierde

Ca umbra unui sărut...

Era de Florii, nu mai ştiu

Floarea în treflă atît de senină

Ci ochii-ţi scăldaţi în lumină

Erau ca floarea mălinului viu

În ogradă, lîngă fântână

Liliacul se clatină, lin îşi aduce

Florile mov şi albastre în cruce

Vreme de-o săptămînă.

 

Pământuri și ape

 

Liber ca pasărea cerului

Înainte de-a se inventa

Săgeata și glonțul

Liber în zarea albastră

Printre valuri de ceață

Ca o părere

Între cer și pămînt

Bucurîndu-mă de a fi zburătoare

Liber de gînduri și fapte

Numai o umbră

Iată-mă-s ca un duh

Peste pământuri și ape

Ca un copil tînjind

După brațele  mamei

 

Calea vorbelor

Strugurii așteptînd soarele

Se-nghesuie pe loazele verzi

Castraveți cornișon pe masă

Paharul cu apă de la fântână

Mă plimb printre urzici

Printre piersici și pruni

Ca un pretor

Lasă vorbele să-și caute calea

Nu le da drumul în lume

Cântă  cocoșul pe vatră

Găinile cârâie

Pe cer doi ereți exersează

Aerodromul cloștelor

Cu puii de aur.

 

Peisaj

 

Sînt departe

În copilărie

Aștept în arșiță

Ploile toamnei

Scaieți și trifoi sălbatic

Lighenul cu apă

Vrăbii mărunte

Păsăret felurit printre frasini

În grădina de-acasă

Edenul promis

 

Livadă

 

Splendoare și  lumină

În livada cu iarbă

Frunze de nuc, viță de vie

Cerul de iulie

Cu păsări cântătoare

Galben cu negru și verde

 

Turturele iubindu-se

Croncănind din frasinii tineri

Răpitoare la pîndă

Vară , vară  sfântă-i  lumina

Pentru ochiul bătrîn

Fluierul grangurului

Oriolus – oriolus

Cele rele să se spele

Prin roua de vară.

 

Noaptea de-acasă

 

O stare de frig care nu trece

Noapte de toamnă senină şi rece

Pe fereastră văd uliţa largă

O visez bogat luminată

Ca pista unui aerodrom

Da,îngerul trebuie să vină

În singurătate mai înghit o pastilă

După o zi o simt inutilă

Durere în gît şi stare de frig

Un zgomot egal de motor

Este îngerul,lumina pare să crescă

Roz,violet,îngerească

Străbate crengile nucului

O pală de vînt rătăcită

Prin noaptea de-acasă

Pe cer e luna borţoasă

 

Alte pastile,mult mai amare

Şi iar acel zgomot egal

E doar frigiderul

Din camera cealaltă

Încă o noapte acasă-a trecut

Dintr-o celulă a timpului spartă

Febra de-aseară n-a mai crescut

Pe cer stelele desenează o hartă

 

Oglinda

 

S-a dus bruma de tinereţe deodată

Cu liniştea din casa noastră

Deasupra stejarilor canadieni

S-a dus totul într-o vagă uitare

Venele se-ngroaşă peste pulpe

Genunchii-s moi tociţi ca piatra fântânii

Pisoiul nici nu  miaună,el ar vrea

Să poată vorbi să fie stăpîn

Peste porţelanuri şi alte obiecte

Încremenite-n vitrine

Doar oglinda culoarului stă

Ca o proastă ce-şi arată goliciunea

Stă aşa mută îşi arată averea

Crengile de tei zac aruncate în colţ

Lângă uşă mireasma lor ne adoarme

Trecem în vise vârtoase ca într-o

Apă străvezie în care

Plutim fără noimă

 

Toate s-au dus numai florile

De tei stau la uscat pe ziare

Doar oglinda ca proasta-şi arată

La toţi goliciunea.

 

Pastel

 

Ninge pe lume cu fulgi grăbiţi

Privesc printre crengi pe fereastră

Cum se-nvăluie lumina cu neaua

Un câine pe cărarea albastră

Caută urme ori hrană căţeaua...

 

Bate vântul şi-mprăştie fulgii

O reţea difuză călătoreşte acum

Prin văzduh ca un giulgiu

Apoi vine calmă zăpada pufoasă

Să unească pămîntul cu cerul

La casele noastre de-am fi să privim

Pe ecrane imagini din lume

O maşină troienită face zgomot şi fum

Ninge cu fulgi grăbiţi peste liniştea lumii

Ce bine-i să fii la tine acasă

Cînd ninge pe lume senin

Şi nu eşti la drum

Ce bună ar fi o sticlă de vin

Să lumineze pe masă acum

 

Priceasnă

 

Hai, spune Fecioară

Că primăvara e sfântă

Când lumina răsare pe lume

Sufletul exaltă şi cântă,

Că pomii-s cuprinşi

În corole de flori

Firul de iarbă-nverzeşte

Sub văzduh fără nori

 

Prezenţa ta  ca  un duh

Ce porneşte lumina pe munte

Aripi de înger înfloresc în grădini

Văile trec în valuri mărunte,

Cât de firesc se aşterne

Zumzetul ce sporeşte

Să revină la viaţă

Toată fiinţa-şi doreşte...

 

Ascultă măicuţă

Rugăciunea străbună

Fă să-ncolţească în lume

Sămânţa cea bună.

Vizualizări: 98

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ştefan Jurcă pe August 31, 2016 la 10:45am

Pentru Aurel Contu.

Poemele mele sunt într-o continuă metamorfoză.Acest al 2-lea volum nu este finalizat.Titlul folosit  este pentru varianta aflată în lucru.Mulțumesc de aprecire !

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor