- pe oasele Timpului din urme de călcâie -

 

fluturii

fluturii sunt alegorii ale Luminii

daca îi decupezi din locul lor

pentru o clipă

locul rămâne străin

rece

un vid în care nu se mai înfiripă niciodată

jarul plăcerilor lumești golite de sensul păcatului

 

fluturii

fluturii scâncesc între două secunde străine

dacă ora e o ecuație

zborul în zig-zag nu are niciun sens

poate cel în tic și tac

nesupus Timpul mă întreabă de mai cred în Trecere

plină de ticuri

tac

 

fluturii

fluturii drămuiesc clipele de libertate

atunci când picioarele sunt prea noduroase să simtă

inerția le-a mâncat umbletul

zborul rămâne doar utopia fragmentată a zilelor fără lumină

 

fluturii

fluturii întotdeauna mi-au agățat bucăți de inimă cu clești

ca la o expoziție de sentimente

eu îl aleg pe cel de care nu mi-e teamă

că o să-mi țintuiască în pământul bătătorit

setea mea de cer

brațele larg deschise către primăvara care decupează

fluturii

fluturi din cearșafuri de Lumină

doar așa ei vor crește la loc

pe oasele Timpului din urme de călcâie

pentru că în fiecare om bate o inimă

cu aripi de fluture

 

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor