stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie
a nopţii şi numeri ferestrele luminate
dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă

în târgul de la marginea oraşului se vând inimi
cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou
te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără hoţiile
nu simţi nimic doar plânsul zgomotos al lunii
pe potecile din cimitire

parcă te-ai fi născut acolo recunoşti locul
şi frigul şi pasărea neagră ce-ţi plânge pe umăr
ai vrea să-i vorbeşti dar limba ta nu ştie să ispititească
clipoceşte ciudat ca un ochi de fântână
când coboară în el ciutura

cineva îţi toarnă generos vin în pahar
însetată bei
apoi cânţi cu gâtul prins în laţul spânzurătorii
scaunul de sub tălpile tale cântă și el

dormi îţi şopteste îngerul păsării
dormi
liniştea urlă la semnul unui fulger
se sperie pasărea îşi face loc între coastele tale

simţi cum cineva îţi vindecă frigul din oase

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor