Umbra lumînării
se desface în milioane de omuleţi.
Uneori scriu poeme proaste. Poate chiar bune.
Aprind un chibrit din buzunarul în care odată
mi-a încăput cerul, ridic foile ca pe-un
prunc la botez şi le dau
foc.

Cîndva,
oamenii n-au ştiut să moară,
oamenii nu erau răi,
oamenii c h i a r erau Frumoşi.
Ploaia cădea atunci să ude pămîntul
şi nu intra niciodată în
mine.

Demult, cerul mi-a crăpat în sînge.
Cînd aprind lumina,
numele meu e un criminal.
Oamenii nu mai sunt buni şi
nici măcar frumoşi.
Oamenii mor şi c h i a r le place s-o facă
ca şi cum asta ar însemna viaţă.
Nimeni nu se mai ruşinează să moară.

Azi scriu mai bine,
dar eu n-am scris niciodată oameni.
Mi-ar plăcea să-i inventez altfel decît sunt,
s-aprind un chibrit şi să-i înfieze lumina,
dar nu e aşa.
Hîrtia pe care scriu e o plantă carnivoră -
de fiecare dată îşi cască gura
să îi înghită.

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan-Mircea Popovici pe Iunie 14, 2011 la 2:21am

doua nume frumoase

alaturate-ntr-un nume de fata

ca o amanare pe altadata

a marii

 

diana-şi pierde săgeata-n clipa lui acteon

străfulgerare-ntr-o zare

Zero se atinge de Infinit

 

"Who, being loved, is poor?"

Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe Iunie 14, 2011 la 12:30am
Perfectă intuiţia ta, Adrian ! Însă aş mai adăuga faptul că la nivel imagistic mă intrigă şi mă incită în acelaşi timp  spaţierile dihotomice care-mi aduc în prin plan ipostazele s a l v a dor d a l i ene dar şi câteva flash-uri perfect încadrabile în perspectiva g o y a na (la maja desnuda)...
Comentariu publicat de Poet anonim pe Iunie 13, 2011 la 3:59pm
Da. același Henry vulnerabil (ca-n poemele lui Berryman) cu o voce mai abstractă, într-o cheie abstractă, dar cumva la fel de autentic. autentic în sens de puls al scriiturii și nu de simplă redare a cotidianului. și e o naivitate necăutată, nejucată, apropiată de ceea ce-mi place să numesc naivitate edenică. "Cîndva, oamenii n-au ştiut să moară, oamenii nu erau răi". și cum mor după analogii "Oamenii mor şi c h i a r le place s-o facă" m-a dus cu gândul la Sylvia Plath la acel "Dying is an art, like everything else. I do it exceptionally well". aici e însă o pledoarie antimoarte. Vorba lui es. pop, poate dacă nu ni s-ar fi repetat tot timpul că suntem muritori poate n-am fi murit.
Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Iunie 13, 2011 la 3:29pm
Bianca, mulţumesc. Cred că toţi cei conştienţi de realitatea degradată vor recunoaşte senzaţia pe care am încercat să o scriu.
Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Iunie 13, 2011 la 3:21pm
Superb poemul, cunosc foarte bine senzatia pe care ai redat-o in ultimele versuri.
Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Mai 24, 2011 la 12:07am
Şi eu mă bucur că ai ajuns aici. Mulţumesc!
Comentariu publicat de Daniel Ionuţ Vasile pe Mai 22, 2011 la 3:18pm
Mă bucur că am avut ocazia să citesc această poezie frumoasă; am găsit linkul pe Facebook. Mi s-a părut un titlu neobişnuit. Intrigă la lectură. Felicitări! Mult succes mai departe. :)
Comentariu publicat de Diana Frumosu pe Mai 22, 2011 la 11:56am

Mulţumesc mult, dmnă Sânziana pentru frumoasele cuvinte. Sunt şi ele pline de lumină.

George, mulţumesc pentru semn.

 

diana

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Mai 22, 2011 la 11:14am

"Azi scriu mai bine,
dar eu n-am scris niciodată oameni.
Mi-ar plăcea să-i inventez altfel decît sunt,
s-aprind un chibrit şi să-i înfieze lumina,
dar nu e aşa.
Hîrtia pe care scriu e o plantă carnivoră -
de fiecare dată îşi cască gura
să îi înghită."

Dragă Diana, pe tine se pare că te-a "înfiat" lumina...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor