poetul se juca absent cu șireturile 
în timp ce luna se rostogolea pe câmpiile asire
demiurgul l-a ținut de după umeri pe poet
și a vorbit ca un tunet
poetul l-a ținut și el pe demiurg de după umeri
și a vorbit blând 
am alunecat între oameni a zis
oamenii s-au ținut și ei de după umeri
din ei a ieșit o ureche uriașă
în care stăm noi acum ghemuiți ne legănăm
scandăm la steaua care-a răsărit e-o cale-atât de lungă
mi-au amorțit picioarele
mi se face foc în oase 
și mor de sete
mi-e și mie dor

Vizualizări: 133

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Corina Gabriela Ciobanu pe Ianuarie 17, 2015 la 7:12pm

.frumos.....*:.mi-e și mie dor*

(din dorul de oameni,Demiurgul a creat poetul...!)

"demiurgul l-a ținut de după umeri pe poet
și a vorbit ca un tunet"

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Ianuarie 17, 2015 la 9:13am

Eu vă mulțumesc! 

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Ianuarie 16, 2015 la 8:10pm

semn de admiraţie

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Ianuarie 15, 2015 la 10:58pm

Un poem al relevării trăirilor pure şi abisale în imagini sculpturale sublimat, din care se descifrează metafizica eminesciană!... Felicitări!... G.A.S.

Comentariu publicat de Stoica Alina pe Ianuarie 15, 2015 la 5:08pm

 Loïc Allemand.Art 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor