POEYIA LUI AUREL CONTREA ÎNTRU SLAVA LUI DUMNEZEU ŞI GLORIA PATRIEI

POEZIA LUI AUREL CONTREA – ÎNTRU SLAVA LUI DUMNEZEU ŞI GLORIA PATRIEI

de Florin Contrea

 

De ani de zile mă străduiesc să aduc la lumină opera poetică a tatălui meu, Aurel Contrea (1895 – 1968), despre care Ion Olărescu, redactor al revistei comloşene Suflet nou afirmă într-o monografie a sa că „a fost o personalitate se seamă a Banatului cu o îndelungată şi complexă activitate didactică, ştiinţifică, literară şi publicistică”. Se pare că – fără succes. M-am întrebat de multe ori care să fie cauza acestei situaţii.

Cred acum că am desluşit, parţial, misterul. Nu poate fi vorba că i-ar fi lipsit talentul literar.  Iau de mărturie afirmaţia profesorului universitar Ioan Viorel Boldureanu care afirmă despre imnul Bănatului: „.. unde tonul mesianic, pe deplin justificat în epocă, este servit cu decenţă şi conştiinţă în primul rând civică şi patriotică, dar şi cu remarcabilă sensibilitate şi fervoare lirică personală, de bună calitate, ca expresie a unui model şi crez în viaţă”.

Problema este în altă parte, chiar în tematică. Este, desigur un imn de glorie închinat Banatului, ca parte a României. Numai că, fiind scris în 1919, într-un moment greu al patriei, imediat după războiul mondial, era practic o chemare la apărarea pământului obştesc. Desigur, problema teritorială s-a rezolvat pozitiv, pentru toată lumea, pe calea tratativelor şi a acordurilor de pace. Istoria o arată, - nu e cazul să stărui eu aici. Numai că, în condiţiile actuale, orice chemare la luptă poate fi considerată de unii… ca „instigare la război”. Să fim serioşi, dacă gândim aşa, şi marele poet antic Homer ar trebui scos din literatură pentru că, vezi Doamne, ar fi glorificat victoria aheilor şi nimicirea troienilor. Cine mai poate judeca literatura din perspectiv politicii?…

Altă problemă ar fi dată de poeziile religioase: Ave Maria şi Mater dolorosa – unde autorul prezintă în imagini cutremurătoare chinurile lui Iisus Hristos pe cruce. Numai din perspectivă anticreştină s-ar putea afirma că poetul acuză pe cineva aici. Nici vorbă.

Din întâmplare am găsit într-o revistă a vremii o recenzie din 1936 scrisă de tatăl meu, în care omagiază arta sensibilă a marelui pictor timişorean Oskar Szuhanek, şi asta într-un timp în care tensiunile politice erau bine cunoscută. Prietenia care a urmat apoi între tatăl meu şi marele pictor combate orice bănuieli contrarii. Drept mărturie citez: „… Dacă dorim ca minoritarii să se încadreze pe deplin în viaţa spirituală a Statului românesc, să privim şi reversul acestei doriri de bine, care este obligaţia de a sprijini pe cât îngăduie puterile şi îngăduinţa noastră. Aceste manifestări ale unui artist ca D-l Szuhanek , care de atâta timp stă izolat şi neînţeles între noi, cu o artă de cea mai bună marcă”. (Articol apărut în revista Fruncea din 28 iulie 1936, an III nr. 26, aflată la Biblioteca Naţională Judeţeană din Timişoara).

Ca atare, faptul că mai sunt unii care mi-au dat de înţeles că ar dori ca numele tatălui meu şi al meu, să nu fie pomenit în literatură mi se pare… cel puţin ridicolă. Nu am scris pentru public sau pentru slavă, nici tatăl meu nu a dorit aşa ceva. Ştiu doar că am scris amândoi pentru slava lui Dumnezeu şi binele Patriei. Urmaşii noştri poate vor înţelege cândva…

 

 

Vizualizări: 80

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor