POEZIA LUI EUGEN DORCESCU - VIAŢA BĂTRÂNULUI

Coriolano González Montañez

 

 

Poezia metafizică a lui Eugen Dorcescu*

 

Dacă el camino hacia tenerife (Ediciones Idea, Santa Cruz de Tenerife, 2010)** a însemnat descoperirea de către cititorul spaniol a unui autor de talia românului Eugen Dorcescu (Timişoara, 1942), Poemas del Viejo*** reprezintă confirmarea unei voci fundamentale în poezia contemporană.

Cu un limbaj crud, direct, nud, parcimonios în ce priveşte retorica, Dorcescu confruntă – şi ne determină să confruntăm – viziunea sa lipsită de menajamente  asupra morţii. Eul poetic, alter ego, copie a autorului însuşi, realizează un periplu ce-l conduce la a se întreba asupra locului său în această etapă a vieţii – bătrâneţea -, şi spre ce anume se îndreaptă.

La fel cum a procedat în el camino hacia tenerife, Eugen Dorcescu adoptă soluţia naratorului la persoana a treia, spre a ne relata clipe, momente, din viaţa Bătrânului, pentru a creiona personaje, într-o lucrare ce configurează, prin încordată meditaţie, un întreg ansamblu de idei, privitoare la omul ce se află faţă-n faţă cu senectutea:   

 

...ştie

că a iubi pe cineva dintre oameni

înseamnă

a dori să trăieşti tu în locul lui

- spre a-l feri de ororile vieţii –...

 

Într-un joc continuu de oglinzi şi contrarii, iubirea şi ura îi deschid  Bătrânului calea spre meditaţie, el optând să ocolească o atare tensiune,  întrucât, în ce-l privește, se situează dincolo de această dihotomie. De aceea afirmă:

 

şi bătrânul nici nu se iubeşte,

nici nu se urăşte...

 

Implicitele referinţe religioase ce apar în operă îl poartă pe Bătrân în spaţii purificatoare, acolo unde focul îndeplineşte un rol simbolic preponderent:

 

aşteaptă clipa când îşi

va îmbrăţişa mesagerul de

flăcări...

 

În această peregrinare pe cărări ce trasează frontiera dintre viaţă şi moarte, întâlnirea cu ”cadavrele încă vii din oraș”, cu oameni apropiaţi, cu elemente ale naturii, precum soarele şi luna, cu tineri ce nu mai caută în acumularea anilor semnele experienţei, ci sunt animaţi de curiozitatea faţă de postura vitală în care trebuie să te fixezi  în asemenea momente ale existenţei – toate aceste întâmplări desenează peisajul spiritual de care ne apropie Eugen Dorcescu. Fiindcă Bătrânul evocă inevitabilul destinului uman şi fiinţa lui trezeşte teamă, de vreme ce el acceptă cu împăcare, cu melacolie, ceea ce a decis Providenţa.

Totul este o rătăcire în aşteptarea plecării, plecare ce reprezintă, în ea însăşi, o replică la golul ce-l invadează pe Bătrân:

 

fiindcă frumuseţea nu mai ajunge la sufletul lui...

 

 

 

Din fericire,

moartea însăşi simplifică

totul,

clarifică, elimină, şterge...

 

Eliberatoarea  extincție(va fi flacără tânără,lumină tânără, izvorâtă din

flacără) îl conduce pe călător la propria esenţă, deoarece el a pierit, n-a trăit niciodată, ci a preexistat, într-o moarte continuă spre adevărata viaţă, cea care trascende această existenţă efemeră. De aceea se simte viu,  şi aşteaptă:

 

bătrânul îşi caută, de ani şi

ani, sufletul...

 

Ura faţă de trupul pământesc, trecător, şi dorul arzător după de suflet se finalizează cu integrarea în creaţia divină, în Acela ce abia-i sugerat, ce abia   dacă e numit.

 

Acceptare a morţii şi contemplare/ căutare a sufletului/ contemplare cu seninătate a relelor lumii./ Nu se mai teme de umbrele trecutului...

 

Eugen Dorcescu a fost calificat drept poet metafizic, versurile sale mustind, de asemenea, de  nuanţe ascetice: individul uman ce se întreabă asupra existenţei sale şi care află ecou în reflecţia profundă, în înfruntarea onestă a temerilor ancestrale. Autorul român găseşte răspuns în seninătate, în acceptare, scriind o poezie sugestivă şi tăioasă, ce tulbură spiritul şi nu-l lasă indiferent pe cititor.

Eugen Dorcescu, poet de neînlocuit, necesar, deschide, cu această carte, porţile introspecţiei. Trebuie doar să trecem dincolo de ele şi să călătorim alături de Bătrân.

 

 

___________

*Comentariu apărut în El Perseguidor. El vuelo de ĺcaro, CLXXV, miercuri, 28 martie 2012, p. 7, Tenerife, Spania.

.**Traducerea volumului drumul spre tenerife, Editura Eubeea, Timişoara, 2009. Tălmăcirea a fost realizată de Coriolano González Montañez şi Eugen Dorcescu.

***Eugen Dorcescu, Poemas del viejo – Poemele bătrânului, ediţie bilingvă, Prefaţă: Andrés Sánchez Robayna; Traducere: Rosa Lentini şi Eugen Dorcescu, Ediciones Igitur, Montblanc, Tarragona, Spania, 2012.

 

 

 

 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor