"Prinde-mă!"
mi-ai cerut cândva râzând
şi ai început să alergi
în jurul meu
cu voioşia primăvăratică
a fluturelui
abia ieşit din crisalidă.

"Pentru ce" - ţi-am răspuns -
atâta timp cât nu putem fugi?
Suntem înrădăcinaţi pentru totdeauna
în pământ
şi ne spulberăm în acelaşi timp
cu ţărâna de deasupra.

Să aşteptăm să vină vântul
şi să ne infieze,
draga mea
copilă a soarelui"

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor