în oraşul cu pisici în ferestre*
cu atâtea pisici şi cu atâtea ferestre
alintându-te
alintându-mă
îmi spuneai că eu sunt o excepţie mă sculptai
într-un material mai cu seamă rezistent la frig

dintr-o subită cumva generozitate
sau dintr-un moft oare peste câte vieţi
ai putea să îmi spui neterminato vino
să îţi mai dăruiesc
un ochi
un braţ
un umăr

 

* 29.10.2010

Vizualizări: 161

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 12, 2011 la 8:44pm

A iubi cu adevărat un om. Primul pas este cel mai greu! Asa incepe calatoria vietilor!

 

Comentariu publicat de Filip Savin pe Noiembrie 11, 2011 la 4:10pm

Mi-as da si eu o mana... sa stau langa cineva care scrie asa frumos. Felicitari.

Comentariu publicat de silvia caloianu pe Noiembrie 10, 2011 la 8:35pm

cred ca amuza, mai cu seama

va multumesc de citire si ganduri

Comentariu publicat de constantin butunoi pe Noiembrie 10, 2011 la 7:49pm

O inspirata ideie poetică, îmbrăcată în haina cea mai potrivită! Amuză, încântă și te pune pe gânduri! Minunat!

Comentariu publicat de Coroian (Gainaru) Alina Dana pe Noiembrie 10, 2011 la 5:03am

frumoase versuri, frumos suflet transpare din nou prin ele

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor