Versetul I

In cutie aerul e rarefiat dar mintea iti este libera.
Am visat la poteci cu lastari de liliac si grau incoltit, la pamant inrosit de sangele dusmanului si al aproapelui meu.

In fata mea , fumoasa alba cu parul peste buze si-a schimbat ochii binefacatori in pietre reci pe care soarele le-a spulberat in mii de bucatele iar corpul ei a fost acoperit cu par negru de cal.
In cutie, mintea mea a nascut visul tigancii care se topeste in bogatie…
O tiganca tanara si slaba imbracata intr-o rochie alba vaporoasa imi danseaza in picioarele goale pe un drum de tara. Mainile fragile si subtiri se ridica spre cerul senin de aprilie in timp ce vantul primavaratic ii mangaie sanii pe jumatate goi.

Trupul de argila moale se balanseaza in arcuri dezvelind o piele cafenie matasoasa.
Picioarele ii deseneaza cercuri ce devin din ce in ce mai mari pe masura ce dansul se intensifica.
Praful refuza sa se ridice iar fata maslinie si incruntata a tigancii pare acoperita de sute de casmiruri.

La o margine de drum, pe malul unui sant adanc o umbra robusta de barbat pazeste dansul micutei tiganci.
Umbra se misca de la stanga la dreapta si pare de nepotolit , devine din ce in ce mai mare si mai rapida , gesticuleaza devenind distorsionata, diforma de la un capat la altul.
Nori patati se ridica deasupra femeii brunete stergandu-i stralucirea parului si a fetei in timp ce ea isi continua pasul ritualic, cu ochii inchisi, imbratisata de racoarea pamantului.
Ploaia o acopera rapid si violent lovindu-i buzele moi, iar teama si frigul ii acopera fata de schisme in timp ce ea devine din ce in mai frumoasa.
Apa ii dezvaluie trasaturi ascunse, sculptate de mult , uitate de mult.
O stralucire orbitoare rasare din vartejul haotic si zgomotos al ploii .
Tiganca isi vede mainile stralucind asemeni diamantelor, picioarele ce candva loveau pamantul devin aur lichid, siroaie pretioase ce abunda pe masura ce chipul de copil imbatraneste devenind scortos si sters.
Micuta faptura din carne se erodeaza treptat pana cand materia piere iar lumina ii ia locul.
Norii se retrag si umbra isi gaseste calmul, inainteaza supusa catre fascicolul nou-nascut in fata caruia se inchina.

Mi-am plans pleoapele in palme la imaginea fericirii mancate de bestiile pamantului.
Fericirea taiata, intepata, tavalita si sfartecata in falcile hidoase ale animalelor.
Ieri mi-am spart dintii de peretii cutiei, i-am ciobit pe rand, unul cate unul ca sa-mi infund rasul grotesc si scarbos.
Preoti cu cadelnite pline de tamaie si mir ating coroanele mirilor, le strang in maini pana ce acestea devin ramuri de portocal aruncate in gradina greceasca unde trupul meu primeste amidina soarelui.
Ma scurg printre milioane de fire de iarba pana in mijlocul Iadului apoi explodez spre Soare ca sa ma prabusesc pe pasunile muntilor unde zapada imi acopera taieturile.

si caut cheia cutiei in buzunarul de la camasa dar camasa a putrezit de mult.
Imi sfasii pielea si caut cu unghiile cheia in tesuturi, in molecule, in nucleii fiintei pana ma intorc pe dos.
Ma privesc pe mine din interior asa cum privesc si lumea, o camera de inregistrat unde imaginile vii sucombeaza in diapozitive .
Oameni ce vin si pleca, ce urca si coboara, femei care zambesc, femei sarutate, dezonorate, julite in genunchi si cu parul incalcit de noroi, femeia ce ma poarta in pantece si pe care o sarut din interior.
Zac patruns de umezeala intr-o balta rosie de un parfum seducator, sexual.
Buze pantagruelice imi agata trupul pana la prapastia de sticla. Sunt absorbit in grota iar maselele cariate ale masinariei imi zdrobesc treptat trupul. Falange, metatarsiene, tarsiene, aud tronetul sternului si zgomotul maselelor stricate frecandu-mi craniul.
Iar coastele sunt arcuite catre cer, catre cerul gurii, iar coastele par sa se roage la Dumnezeu acum. Parasesc pamantul asta imbacsit de durere, intristare si suspin pentru un loc mai bun unde lumina nu ma alina dar mai ales nu ma deranjeaza.
Inapoi in cutie batrane perete, aici unde probabil m-am nascut, unde ne-am nascut cu totii si de unde ar fi pacat sa plecam fara a spune ramas bun.
Ma adun din colturile cutiei bezmetic. Din nou intr-o singura bucata, nefragmentat, fara intrebari serioase si inutile, fara gesturi sau vorbe de complezenta, fara sa mi se picteze cate o fata diferita in fiecare dimineata. Era gresit totul. Ca om m-am simtit intreg dar privindu-ma in cioburi m-am inteles pe bucati. Nu exista sfarsit.

Am 20 de zile de cand curat o pata de grasime de pe peretele cutiei., o pata destul de mica de altfel pe care o frec cu unghia de la degetul aratator al mainii stangi, pe celelalte 9 le-am consumat sunt tocite ca o o gura de sapa care a lucrat in ciment.
Frec cu unghia si cu epiderma pana ce caldura generata de frictiune imi atinge fata, pana cand miroase a sulf. Cand broboanele de transpiratie ating marimea unui bob de mazare ma opresc, astept un minut apoi ma apuc din nou de curatat. De doua zile simt ca ma cufund din ce in ce mai mult in peretele cutiei iar de azi m-am hotarat: ori eu ma adancesc in cutie ori cutia in mine, nu mai e cale de intoarcere…

PRIMUL DEMON

Motaia zambind pe scaunul rosu din fata mea si parea ca zace intr-o epuizare totala. Ca o planta care isi trage resursele din pamant, parea ca isi extrage putinul de care are nevoie direct din scaun.
Nu era chiar o placere sa-l privesti, arata murdar. Peste pantofii cu cusatura pe deasupra de culoare neagra se varsau niste pantaloni crem destul de ciudati care pareau, si cu siguranta erau, primiti de pomana. O caciula subtire, cu indoitura marinareasca ce dezvelea doua urechi ascutite si cativa carlionti galbui de pe frunte.
Mi-am dat seama dupa ochi. Culoarea lor deschisa si frumoasa ascundea cu usurinta cutele de batranete si ridurile sapate de timp in obrajii scheletici. Cu toate astea ceea ce mi-a atras atentia si mi-a confirmat teoria a fost ceata permanenta din ochii lui. Tabloul patetic pe care il expunea lumii era doar de fatada, era servit acelora care nu vor sa inteleaga si care se multumesc doar cu a cunoaste.
Acum priveam demonul din spate. In mana dreapta isi tinea sacosa de rafie iar mana stanga si-o bagase in buzunar, parea retras intr-o cochilie invizibila cu fiecare parte a corpului asezata la locul ei astfel incat intregul fiintei sa dobandeasca eficienta maxima.

M-am asezat din nou in fata lui. Aceiasi ochi neclari, acelasi zambet ironic si enervant.
Intinse mana catre buzunarul de la piept al sacoului si scoase din captuseala o bucata de piele maro, un portmoneu cu marginile zgariate pe care il cuprinse cu amandoua mainile.
Cu gesturi de origami scoase din portofel o hartie acoperita cu litere si numere -scriituri dracesti- pe care nu am apucat sa le vad dar care pareau de neinteles pentru mine.Privi hartia o buna bucata de vreme, rastimp in care buzele ii dansara frenetic apoi o impaturi atent cu degetele acelea crapate de veacurile iadului si o indesa in captuseala.
Se apuca din nou de scotocit in portmoneu, cu aceeasi expresie a omului care detine secretul capital. Scoase un obiect din metal de marimea unei palme pe care l-am vazut stralucind in lumina neonului- un pumnal arabesc, un iatagan in miniatura, cu forma de corn, bun de spintecat burti sau de jupuit piei, sau o lama totala, fara cusur, care lasa rani oriunde ar fi atinsa-un varf de lance sau o parte dintr-un trident rupt, deteriorat de la atatea suflete. Pana si diavolii isi duc sculele la reparat.

L-am urmarit pe o strada necirculata, ascunzandu-ma in aburii cu miros de tocana ai unui restaurant. Eu zburam pe deasupra blocurilor, el pasea schiop in acelasi ritm de o cadenta imperfecta, cu sacosa de rafie in mana dreapta, cu stanga in buzunar, pastrand senzatia de cochilie impenetrabila.
Facu dreapta la primul colt in timp ce eu il urmaream din interiorul unei conserve de peste neterminata, din nou dreapta pe langa un morman de cauciucuri de rezerva si drept inainte pe langa un perete din caramida.
Parea sa stearga zidul de mizerie cu sacoul lui din stofa gri, un ritual satanic, o rugaciune rea, menita sa aduca ploi de foc, morti si suflete.
Eram la 8 pasi in spatele lui ascuns intr-o gaura de aerisire pe care se sleisera urme de untura .
Demonul se scotocea din nou in buzunarul de la piept de unde scoase o cheie groasa, roasa de rugina la capete.
Framanta cateva minute cheia in mainile crapate pline de funigine si pamant, o puse la loc si isi relua mersul defect lustruind caramizile cu sacoul.
In fata unei cladiri cu doua etaje, saltata pe patru coloane demonul imbracat in piele de om se opri.
El in fata scarilor, eu in spatele unui ghiveci in care crestea nestingherit un asparagus.
Acum paseam amandoi in acelasi timp. Cu mine ascunzandu-ma in zgomotul pasilor lui de teama ca levitatia sa nu produca prea mult zgomot. Calcand pe coridorul fara lumina mai ca devenisem o singura fiinta, gemeni, doar ca el era diavol.

Garsoniera notata cu un numar 9 modulat in alama coclita isi planta usa in fata noastra.
Diavolul scoase cheia si se apleca spre broasca, bajbaind pe intuneric, in timp ce pulsul meu crestea din ce in ce mai mult.
Dupa scartaitul mecanic al usii am simtit o taietura in ceafa ,o stare de rau ce pleca din talpi si se inalta catre crestet in timp ce ochii imi erau plini de lacrimi.
Asa zaceam in spatele demonului atarnat in carlige de abator.
L-am vazut radicand mainile din senin, tinandu-le intinse paralel cu pamantul ca un Iisus din Rio acoperit cu fes marinaresc si cu sacou din stofa, iar mainile-i desenau o imbratisare care acoperea spatiul din fata garsonierei.
Pe peretele din interior, peretele opus usii, zacea atarnata intr-o rana o oglinda de nunta ornata pe margini cu flori si linii. In reflectia ei am vazut doua mogaldete aproape dezbracate : un baiat cat bratul meu drept si o fata mai inalta cu o palma decat el, cu parul blond impletit.
Copiii pareau sa zambeasca si sa se apropie cu o fericire prosteasca de demonul care isi casca din ce in ce mai mult bratele oribile, pana la infinit, pana unde cerul se uneste cu pamantul.
Cred ca atunci au inceput secventele acelea cumplite. Creierul meu prins intr-o menghina procesand milioane si milioane de actiuni care mai de care mai socante , imagini morbide, scene si scenarii dezgustatoare cu doi copii pasind de fiecare data la fel de fericiti din lumina wolframului incandescent pana in umbra de candelabru a demonului .Si pe toate le-am simtit atat de reale.
Apoi, ceva s-a intamplat.

Cu miscari drepte si calculate, mana dreapta pleca din nou spre buzunarul de la piept de unde rasari din nou pumnalul arabesc, argint viu, orbitor in lumina becului.
Totul era sfarsit in momentul in care am inceput din nou sa-mi simt limba plina de saliva.
In fata mea zacea demonul, lungit pe burta cu bratele de candelabru sub el si cu nasul incovoiat in pamant de greutatea corpului.
Din spatele urechilor se prelingea cu greu un sange gros , inchegat care se latea pana pe ceafa si care umezea gulerul camasii.
Erau doua gauri de creion, perfect executate, in acelasi loc, de o parte si de alta a gatului. Eram liber si viata prindea un nou contur.
Pe holul ingust al cladirii fetita sta ghemuita cu genunchii stransi la subsoara in timp ce baiatul se invartea in jurul ei intr-un picior lovindu-si sonor urechile cu podul palmelor.
M-am ridicat beat de pe beton, mi-am aranjat parul cu mainile de sange inchegat, mi-am inchis nasturii de la palton cu atentie si am plecat calcand peste corpul ce zace incalcit in fata mea.

Incerc o senzatie de mandrie amestecata cu fiori de frica sau poate nerabdare.
In urma mea o doamna grasa imbracata in capot isi tine mana la gura.
Am daruit mantuirea, am devenit datator de viata furand suflete de la Chin si alinand suflete cersetoare.Am daruit lumina primind in schimb o muzicuta argintie si o reteta de medicamente compensate.
Numai in urma mea o doamna grasa, imbracata in capot isi scapa bocetele printre degete si lacrimi…

Vizualizări: 73

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor