puiu

maică-mea a fost miliţiancă
soră-mea singura şoferiţă de taxi
din oraş şi erau cincizeci
de taxiuri în tot oraşul conducea
o volga o sunau bişniţarii să-i ducă
de colo-colo când trăgeau ţepe
filmul era aşa în piaţa unirii e o
clădire cu două intrări
ei bine la intrarea
din faţă se întâlnea bişniţarul nostru
cu bişniţarul sârb
al nostru zicea dă blugii vinilurile încoa
urc să le duc şi-ţi aduc banii
sârbul aştepta ca fazanul
neştiind că şmenarul ieşea pe poarta
din spate unde trăgea la bordură soră-mea cu
taxiul şi ciau

*
de mic am purtat blugi am ascultat
ultimele discuri de dincolo
am copilărit deasupra unei pivniţe
cu sticle prăfuite ce nu găseai
în ele vin oţetit uleiuri gaz de
lampă otravă de şobolani din toate
astea amestecate am obţinut ceea ce
am şi scris pe etichetă – acidul dacic
poate mergem odată împreună la
pivniţă acidul dacic e tot acolo
cel puţin acolo l-am lăsat când am
plecat de acasă pe la cinşpe ani
şi m-am băgat cărător de scule
la phoenix
roadie de-al lor am fost câţiva
ani apoi n-am mai avut cu cine
şi ce să car nicu covaci şi compania
s-au tirat în vest ascunşi în
boxele de concert nu-mi închipui
cum au încăput în ele


*
m-am întors în oraş am stat la
un prieten ăsta locuia într-o fostă remiză de trăsuri a unui grof
într-un fund de curte atunci m-am
apucat de pictură i-am acoperit
tipului pereţii de sus până jos cu
tot felul de ghitarişti şi peisaje
hipiote podelele le-am tras în
albastru stropit cu stele galbene
tavanul l-am făcut verde şi ce
haios era becul spânzurând din
tavan ca o floare ciudată
şi singură pe câmpia aia mai
ales când ardea

*

revoluţia m-a prins dormind pe-o
bancă într-un parc a fost o iarnă
blândă altfel nu mă mai prindea
revoluţia
*

prin ’95 m-am angajat la o
fabrică italiană tăiam pielea de vacă
din care se coseau combinezoanele
piloţilor de formula 1
m-am căsătorit mi-a murit mama
am vândut apartamentul de deasupra
pivniţei mi-am luat o casă la
ţară
vino când vrei să-ţi aeriseşti
ochii sub caisul meu şi sub via mea
care-i a mea niciodată
n-am avut ceva al meu peste tot
am stat pe la alţii dar nu sub
caisul meu sub via mea vino
ca să nu mai vorbesc de cei doi pruni
din fundul grădinii care în
fiecare toamnă dau o vadră de
ţuică tare
bucuria mea e că am plantat
un vişin am săpat groapa la patruzeci
de centimetri am aruncat în ea
baligă de cal tot ce trebuie am
înfipt puietul am răsturnat
pământul
şi a înflorit
în altă zi am luat o potcoavă
uzată de la ăia care fac potcoave în
sat
n-o aruncaţi i-am rugat n-o daţi
la fier vechi daţi-o-ncoace să mi-o
pun la casă mi-au dat-o am
trecut-o prin bronz m-am gândit
la tine am prins-o în cuie am
scris sub ea alex pe stâlpul de
lemn al pridvorului
da chiar aşa ce să-ţi mai spun

fostul proprietar
când mi-a vândut casa mi l-a
lăsat pe grigore mi-a lăsat doi
stră-străbunici în fundul grădinii şi
un stup de albine în pod

grigore e un câine huski n-avea
omul ce să facă cu el grigore
cântărea 68 de kilograme şi nu se putea
mişca din pridvor aşa că unde să-l
ducă
e şi acum cu noi bine de atunci
a mai slăbit ceva

stră-străbunicii omului sunt
îngropaţi sub prunii din fundul
grădinii nu era cimitir în sat
când au fost ei sădiţi
şi după aia
nimeni nu s-a gândit să-i mute
de acolo sau poate au uitat
aşa că m-am gândit să-i las în
fundul grădinii poate s-au obişnuit

cât despre stup nevastă-mea
nu suportă albinele

am vorbit cu un bătrân
cum muţi un stup de albine mi-a zis
prinzi regina adică aia cu aripile mai mari
şi o muţi unde vrei tu
gaşca vine după ea
prima dată am prins un trântor a
doua dată o lucrătoare a treia am
prins-o de aripi de regină şi am
dus-o într-un fost staul de vite
unde mi-am aşezat atelierul de
pictură acolo am dus-o şi
gaşca de albine după ea
n-am treabă cu ele eu
pictez ziua iar ele ziua
circulă ne vedem seara oricum
la mine geamul e deschis tot timpul

*
nu mai ştiu nimic de soră-mea

Vizualizări: 135

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de florin contrea pe Mai 23, 2009 la 1:01pm
Ţi-am citit poeziile cu toţi cei trei ochi, de fapt - cel reptilian - din ceafă - cred nu vede decât ce e dincolo de cuvinte şi m-a bucurat mult ce a cetit acolo.
Cu stimă,
Florin Contrea
Comentariu publicat de florin contrea pe Mai 23, 2009 la 12:59pm
Comentariu publicat de florin contrea pe Mai 23, 2009 la 12:57pm
Dragă domnule Alex,
Abia acum am văzut răspunsul, oricum + indiferent a cui e biografia, e dramatică şi fascinantă, aşa e viaţa noastră. M-aş bucura să ştiu că ai citit ceva din biografia mea, îţi trimit ceva, dacă ai timp...
Florin Contrea
Comentariu publicat de Alexandru Potcoava pe Martie 27, 2009 la 6:22pm
Draga Domnule Florin,
biografia pusa de mine in versuri ii apartine prietenului meu Puiu Marinescu, poet si artist plastic. Nu am facut altceva decat sa il ascult si sa pun in versuri experienta lui de viata! Pentru ca nicio biografie nu e banala! Depinde doar cum o pui in pagina! Asa ca nu fiti dezamagit, incercati in continuare si sigur iese! Important este insa, in primul rand, sa traiesti ceea ce scrii! Atunci esti adevarat, esti tu! Altfel, totul e prefacatorie, vrajeala si minciuna! Mult succes!
Al Dumneavoastra,
Alex Potcoava
Comentariu publicat de florin contrea pe Martie 27, 2009 la 6:14pm
ORIGINALA BIOGRAFIE IN VERSURI...
Originală biografie în versuri, a mea e mult mai banală, am scris la ea peste 25 de ani, nici acum nu-mi dau seama cum am umplut caietele, le-am plus pe blog să nu se uite, poate le citeşte cineva, acum la pensie habar n-am de ce mai scriu...
Poate ar trebui să mă las, dar n-am ce face.
Ce bine ar fi să te caute sora...
Cu simpatie, Florin Contrea

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor