Sonata anotimpurilor

mi-e dor de primăvara crudă,
cu verde prins ca la cercel
când totul naște prinde viață,
mi-e dor de primul ghiocel.
mi-e dor de frunza de mesteacăn.
mi-e dor de grânele-aurii;
mi-e dor de ochii ierbii-n rouă,
de stropii ploii cenușii.
mi-e dor de foșnetul pădurii
cu frunze arămii căzând.
mi-e dor de Dunărea ce-și varsă,
valu-n malul ei cel sfânt.
mi-e dor când toamna poposește
cu gând incendiind pământul,
cu frunze galbene căzute-n codru,
și-n holdă-i pârguit tot fructul.
mi-e dor de iarna, sidefie
cu-albastru-n zare sau violet smălțat.
mi-e dor de fulgii mlădioși
ce plâng metalic, cadențat.
mi-e dor de focul care arde-
eu să fiu lângă fereastră-
să văd afară, cum tot ninge...
s-ascult încet sonata noastră. 



       Sonata începutului de vară

iubesc cerul clopot mut,
iubesc luna trădătoare,
iubesc plantele ce plâng
în lumina schimbătoare.
iubesc iarba răsădită
primăvara în câmpie,
iubesc stele strălucind...
chipul tău ce mi-e drag mie. 


    Sonata naturii

ochii tăi îmi aduc ceva obișnuit:
verdele naturii, e normal!
ochii tăi și-au ales verdele
din lacrima cerului
văzut într-un tablou cu păsări...
era al meu? era al tău?
ca noi doi, păsările
se cufundă în verdele naturii
până când îl transformă
în fulguinde triluri în nota si.

doar noi, împătimiți de natură,
admirăm pictura și scriem poezii,
visând în taină cu ardoare,
să dedicăm sonata notei mi.



    Sonata ploii albe

au curs din cer atâtea stele
scântâietoare licărind.
au curs încet,
și rânduite atâtea stele mici, sclipind.
nu pleca; pictează ploaia...
ploaia dalbă ca mătasea
ploaia limpede ce-mi spală,
chipul, trupul apoi pașii...

Vizualizări: 21

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de CONSTANTA ABĂLAȘEI-DONOSĂ pe Martie 16, 2019 la 11:58am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor