Sunt o femeie făcută din trandafiri înalţi

cu spini înveliţi domestic în teci de sidef.

Dacă desprinzi puţin carnea petalei

se zăreşte stepa gălbuie şi arsă

străbătută-n galop de sirepi

de neamul acela nestatornic şi necruţător.

 

Oh! Dacă tu ai şti cât mi-e dor

să trec cu fruntea prin nor

ca o lance, prin frunze, vătămătoare,

Şi să înfig pintenii-n soartă până o aud sângerând!…

să văd pământul ca o mamă alergând

În întâmpinare

Şi iarba să amuţească

Sub soarele din ce în ce mai atent!…

 

Sunt o femeie cu petale de foc îngheţat

Şi stamine de aur.

Plâng şi adorm suspinând de o necunoscută dorinţă

Visez să umblu liberă, goală

prin galaxii. Văd, tu eşti lumina zodiei

sub care alerg cu picioarele întemniţate

în condiţia mea de femeie,

Ca un prinţ fermecat într-un trup de balaur.

Văd, tu eşti zarea spre care mă-ndrept

Cu o sete ce se hrăneşte din vânt

Şi la care nu voi sosi niciodată.

Ştiu, numai cu tine,

Frunzele mele prudente, ţepoase,

Respiră calme ca fulgul în ger,

Şi universul miroase a casă,

a mămică pufoasă şi a tată sever.

 

Dragostea adună întreg al lumii amar

Şi este foarte frumoasă.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor