când ies din mine cu ochii închişi trupul
pe care îl port de obicei stretch
se moleşeşte şi cade ca o rufă

mirosul lui adulmecat de departe atrage
oamenii poartă figuri dali sufletul şi
umbrele lui în oglinzile vieţii se reproduc uriaşe
manifestaţii de culoare

cu cât mă depărtez de mine cu atâta simt
pe altcineva probează trupul meu unic Designerul
îşi freacă mâinile de bucurie soarele iese ca
o torţă din mare inima lui rezervă pentru zile cu nori

să mă întorc înlăuntru înseamnă să scot
în stradă actorul deghizat cu sinele meu
încercând să mă joace
un rol secundar de funcţionar muncind zi
lumină ca să-şi plătească datoriile în viaţă

bănuieşte ce vreau îmi face loc
apoi ca şi cum m-aş îmbarca pe arca lui
Dumnezeu mă salută de pe punte

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor