Mi-am urmărit toți pașii trecând prin mici grenade
Și veselă am stat să văd cum cerul moare.
Lumea era o horă de mari degringolade,
Iar tu și eu plângeam cu ochii arși de soare.

Ne-au aruncat misile spre mări de catifea
Și-am așteptat cuminte să văd cum ploaia moare.
Himeră seculară un ochi gri își jertfea;
Ne-am închinat la zei și-am plâns a abdicare.

Am răstignit pe cruci de piatră amintiri
Și în genunchi mă rog să văd cum dorul moare.
Strâng aripi lângă corp în moarte fâlfâiri
Și nu mai plâng; devin searbădă deșertare.

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Mihai Katidas pe August 2, 2013 la 7:59pm

misile- măștile?..o lirica  profunda,păcat ca doar puține poeme,poate!....

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor