- Sunt nopți mai reci și zilele ploioase,

Cu ochii mici privește prin lucarnă

Soarele știrb, doar norii potop toarnă

În apele care frământ-angoase.

 

S-a supărat pe noi divinitatea

De mult prea multe rele și păcate,

Le-a tot iertat de-atâta timp pe toate,

Dar în zadar, e crudă realitatea,

 

Doar un potop ar mai putea să spele

Planeta asta verde-nsângerată

Ce se rotește tot într-o erată

Purtând pe ea atâtea tinichele.

 

- Și totuși curcubeul peste munte

Va străluci-n curând, cu bucurie,

Vom vindeca această agonie,

Iar soarele va trece peste-o punte

 

De negură și va-ncălzi pământul,

Cu ramuri de măslin se vor întoarce

Heruvimi și apoi un veac de pace

Va dăinui. Promit să-mi țin cuvântul

 

Și verilor să le-mprumut căldura

Pe care n-o învinge nicio iarnă.

Nu sta posac privind printr-o lucarnă,

Hai să gustăm în ploaie aventura!

   

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor