O lacrimă își curge

drumul săpat de nopți

pe același făgaș

pe același obraz-

prin ceața ei

ochii mei îndrăgostiți

încă te recunosc-

fiecare pas al tău

își teme,

la fel ca atunci,

încercarea.

 

N-aș vrea să plâng,

dar brațele tale

îmi desenează pe trup

aceeași poveste

de demult,

când din mine

creșteau liane de dor-

nu te-am putut încătușa cu ele...

 

Știu că rătăcești

pe margini de genuni.

 

Acum,

în fiecare seară

trezesc stelele

baston alb să-ți fie

în ratacirea-ți oarbă.

Încă te mai aștept,

în fiecare dimineață

când stelele mor,

călăuză să-ți fiu... 

 

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor