Poveste de Crăciun-autor Gabriela Frantz

Lumini-le se-aprind,
Steluţe sclipitoare
Îmbracă noaptea rece,
E satu-n sărbătoare!
Pe drum,se pierd în noapte
Clinchet de zurgălăi,
La geamuri,domnişoare
Privesc dupa flăcăi.
Prin fulgii jucăuşi
Copii îndrăzneţi
Cu viscolul ce urlă
Fac trânte prin nămeţi
Şi câinii s-au trezit,
Colindători pe-afară,
Un coş cu mere mama
Aduce din camară!
Gutui şi-o lumânare
Aprinsă stă pe masă,
Miros de colăcei
Umple întreaga casă!
Eu, sub privirea caldă
A flăcării stinghere,
În ale mamei braţe,
Pisica-ntr-ale mele,
Tăcute ascultăm
Poveste stelei, care
De secole-mpleteşte
Din fulgi de nea cărare,
Lumina revărsându-şi
În noaptea de ajun
Să încălzească pruncul
Din grajdul lui Crăciun!..
Cântând,coboară îngeri,
Din zările senine
Ajung și cei trei magi
La iesle,să se-nchine.
.....................................
Pe hornul din cămin,
În pulberea cenușii
Coboară-o stea albastră,
Se-așează-n pragul ușii.
O iau in mâini.E rece!
Ba parcă-i o văpaie!
Mă arde ca un foc,
Mă udă ca o ploaie:
-Cine ești tu?
Și-aud
Un glas plin de durere
-Nu știu; sunt eu,e mama
Sau fiica fiicei mele!

Vreau să arat la toți
Minunea vorbitoare:
-E doar un strop de apă!
Nu, un cristal de sare.

Un Moș cu barba albă
Îmi șterge lacrima
Și arătându-mi sacul
Mă-ntreabă ce să-mi dea.
Alături îi stă renul,
Privesc spre amândoi:
-Știi,imi doresc din suflet
Steluța înapoi
Și te mai rog, Crăciune,
Să-mi spui a ei poveste
Căci vreau să o ajut
Să afle cine este.
Moșul îmi face semn
De barbă să îl prind
Dă bice renului
Și-am dispărut în Timp.
Lăsăm în urma noastră
Orașe luminate
Și forfota din sate,
Clădiri ce par palate.
Pierdută printre stele
Nu mai știu cine sunt
Dar înteleg că Raiul
E-acasă, pe Pământ!
Iar în căderea lină,
Prin fulgii jucăuși
Eu zborul mi-l opresc
La pragul unei uși!...

E frig şi-i întuneric,
Sunt coji de nuci pe jos,
Fuiorul Torcătoarea
L-a terminat de tors.
Sub bradul prăfuit
I-un glob ciobit din sticlă,
Pe-un scaun e o carte,
Alături o pisică,

Doar oameni de zăpadă
Pe străzile pustii
Şi viscolul, gemând,
Îi caută pe copii.
Zac crengi rupte de ger
Și brazi fără de viață,
Nici câinii nu mai latră
E-un sat,uitat,de gheață!
O siluetă-n noapte
Se-ndreaptă către geam,
Se duce să-şi ia darul
Din fiecare an.
E steaua ei albastră,
Acum, pătrunde-n casă:
Mere, colaci, gutui
De toate sunt pe masă!
Luminile se-aprind
Şi raze sclipitoare
Îi încălzesc tristeţea,
E satu-n sărbătoare!
Colindătorii cântă,
Ecou-ndepărtat
În noapte le răspunde:
„Hristos a înviat!”

Prin minte îmi trec toate
Ca o străfulgerare,
Sunt Steua-Om, și-aștept
Răspuns la o-ntrebare.

Când ultimul tăciune

Se stinge-n șemineu
Aud sau spun în șoaptă:
Sunt Eu!Sunt Eu! Sunt Eu!

În palma-i caldă, mama,
Mi-adună lacrima
Și-mi spune c-a fost Moșul
Dar fiindcă se grăbea,
Că trebuia sa-ajungă
Și pe la alți copii,
El mi-a lăsat sub brad
Un sac cu jucării!
Când îmi zărește fața
Cuprinsă de mirare
Îmi spune-ncet,în șoaptă,
Că-ntreacăt,Moșul care
Împarte daruri scumpe
La toți ce sunt cuminți
Mi-a pus in vârf,podoabă,
Iubirea de părinți.

Cu glasu-i blând îmi spune:
-N-a fost decât un vis,
Acuma mergi și vezi
De ai tot ce i-ai scris.

Prin geana-nlăcrimată
Văd bradu-mpodobit
Și-n vârful lui văd steaua
Ce-n trupu-i obosit
Adăpostește lumea
Și-i simt a ei dorință
Iar sufletul mi-i greu
Și plin de neputință.
O-ntreb atunci pe mama:
-Se mai întoarce oare?
Știi,vreau să-i cer lui Moșul
Să fii nemuritoare!

Privim pe geam tăcute
Cum se așterne neaua,
Copii,la ușă-ntreabă
Dacă primim cu „Steaua”.

Colindul,lin,îl simt
Vibrând în jurul meu
Și nu știu: e bunica,
E mama ori sunt eu?!...

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gabriela Frantz pe Februarie 1, 2011 la 1:07am
E venit chiar de acolo,multumesc pentru apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor