Poveste de început de primăvară ( III )

     Ilinca rămase bulversată. Nu ştia ce veşti grave a primit la telefon de a trebuit să plece atât de repede. Se uită pe cartea de vizită. Avea trei numere de telefoane. Era prea devreme să-i dea telefon şi să-l întrebe ce s-a întâmplat. După expresia feţei nu erau veşti bune şi apoi, nu voia să-l deranjeze şi ea cu întrebări pe care nu ştia dacă o să-i facă plăcere să le audă.

Se uită la masa cu bunătăţi şi n-o mai atrăgea nimic. Ce să facă? Chemă chelnerul să ia masa de acolo, să nu o mai vadă. Opri doar câteva fructe.  Nu putea să se mai gândească nici la clipele frumoase petrecute între ei, în acea zi. Se făcuse seară. Stătea înmărmurită şi nu ştia ce să facă. Dădu drumul la televizor. Schimbă canalele, nimic nu îi plăcea. Se urcă în pat şi rămase pe gânduri, punându-şi diverse întrebări. Îi părea rău de ceea ce se întâmplase între ei? Nu, în privinţa aceasta, era fericită că se întâmplase lucrul acesta, a făcut-o cu toată inima. Ştia cum îl cheamă, avea cartea lui de vizită, îi spusese cu ce se ocupa. Un lucru o frământa: dacă era însurat. Nu discutaseră acest aspect şi chiar îi încolţise ideea. Nu se poate! Dacă era îi spunea de la început, nu îşi prelungea sejurul, apoi, nu a văzut nicio verighetă pe deget. Bine, mulţi bărbaţi însuraţi nu poartă verighetă. Atunci, ce interes avea să-i spună  că s-a rugat la Dumnezeu să o întâlnească pe ea, dacă era însurat?! „Offf! de ce să mi se întâmple toate acestea, acum, în concediu, când puteam petrece sejurul liniştită la munte? Acum ce fac, nu am chef de nimic! M-aş întoarce în Bucureşti dar el mi-a spus să nu plec, că revine”. Abia adormi într-un târziu şi visă.

Ştefan era într-o biserică, îmbrăcat într-un costum de ginere. Alături de el, o femeie în rochie de mireasă, cu o burtă foarte mare, semn că era însărcinată în ultima lună. Faţa nu nu i se vedea. În jurul lor era puţină lume, îi numărai pe degetele de la o mână, asta, însemnând că nunta s-a făcut în mare grabă. Când să le pună verighetele pe deget, mireasa a leşinat şi cununia religioasă nu a mai avut loc.

    Ilinca se trezi brusc din somn, transpirată. O, Doamne, ce vis! Până dimineaţă nu mai putu dormi. „Şi dacă telefonul ăla o fi în legătura cu... nu se poate! Ce idei pot să-mi treacă prin cap”, îşi zise. Se duse la baie şi se uită în oglindă. Părul îi era răvăşit şi la faţă nu arăta deloc, bine. „Trebuie să îmi revin, nu se poate să continui aşa!” îşi spuse. Făcu un duş să se mai învioreze. Se gândi să meargă la restaurant, să ia micul dejun. Se îmbrăcă sport: cu o pereche de blugi mulaţi pe corp, treisferturi, un tricou alb şi se privi din nou în oglindă. Îşi facu un masaj facial cu aceeaşi cremă pe care o foloseşte de ani de zile şi care îi face faţa catifelată, îşi contură ochii cu un creion dermatograf, de culoare neagră, îşi rimelă genele şi se mai uită o dată la faţa ei. Ei, parcă îşi mai revenise! Acum arăta bine. Luă geanta pe umăr şi ieşi din cameră. Când coborî din lift, recepţionera o chemă şi îi înmână un plic sigilat. Se uită mirată fiindcă nu era scris pe plic decât „pentru  doamna Vlase”, fără expeditor. Se aşeză pe fotoliul din apropiere şi deschise plicul. Pe o hârtiuţă cât un bileţel era scris: „te rog să mă scuzi că am plecat aşa,  repede,  unicul meu fiu a avut un accident cu maşina şi este în stare foarte gravă la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti. Poţi să mă suni la telefon când vrei. Te voi ţine la curent cu tot ce se întâmplă.”

Parcă tot cerul căzuse peste ea! Unicul lui fiu în stare foarte gravă, la spital! Ce mult aş vrea să fiu lângă el să îl încurajez! Trebuie să-i dau un telefon. O apucaseră iar emoţiile, neliniştea. Scoase cartea de vizită şi formă primul număr de telefon, în ordinea  tipărită  pe ea. Telefonul sună în continuu. Voia să renunţe, dar,  într-un târziu, auzi o voce stinsă, obosită:

-      Alo?  Da!

-      Ştefan, bună dimineaţa, sunt eu, Ilinca! Te rog să mă scuzi că te deranjez, am

primit bileţelul, îmi pare rău de situaţia gravă, cu fiul tău. Spune-mi, cum se simte?

-      Chiar acum a fost scos din sala de operaţie şi dus la reanimare, nu pot să-ţi spun

deocamdată nimic, o să te sun şi o să te ţin la curent cu starea lui. Mulţumesc pentru telefon şi scuză-mă încă o dată că am plecat grăbit din cameră de la tine, eram consternat de veste şi nu puteam să-ţi spun mai multe. Abia înainte de a pleca am putut să scriu acel bileţel pentru că m-am gândit să nu îţi faci griji.

-      Şi bine ai făcut fiindcă toată noaptea nu am putut să dorm. Aştept veşti de la tine.

Dacă ai nevoie să te ajut cu ceva, să-mi spui fără jenă. Îi doresc însănătoşire grabnică fiului tău!

Parcă se mai liniştise un pic după convorbirea cu Ştefan. După micul dejun se gândi să meargă la biserică, să se roage pentru fiul lui.

(va urma)

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Martie 6, 2012 la 4:03pm

Multumesc pentru semne...Urmarea va fi diseara, cu siguranta...am scris azi de dimineata, inainte de a pleca la serviciu,o mare parte si o sa finalizez cand ajung acasa...acum sunt la birou... o zi frumoasa!

Comentariu publicat de Emil Dumitru pe Martie 6, 2012 la 12:59pm

Semn de trecere... aştept continuarea !

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Martie 5, 2012 la 10:18pm

Multumesc, Elisabeta, sper ca ai citit si cele doua episoade dinaintea acestuia...Te felicit si eu pentru cele 39 de povestiri pe care le-ai scris si iti doresc mult succes cu cartea...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 5, 2012 la 8:35pm

Tot Ilinca e cea bulversată, transpirată, nedormită şi interpretând vise... Tot noi...Am citit cu plăcere. Captivantă lectură. Mulţumesc. Îmi place proza scurtă. Am postat şi eu câteva din volumul cu 39 de povestiri.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor