Poveste de început de primăvară ( IX )

-      Ce este cu tine, draga mea, nu te simţi bine?

-      Gicu, tu glumeşti cu mine? Ştefan este vărul tău?

-      Cum să glumesc, Ilinca, îţi spun adevărul; este vărul meu primar, mamele noastre, surori! De ce?

-      El este, Ştefan, de care sunt îndrăgostită! El este cel despre care ţi-am spus că a plecat în grabă, că are o problemă. Pentru fiul lui m-am rugat atunci în biserică!

I-a venit rândul lui Gicu să rămână cu gura căscată,  să  nu mai pună întrebări.

Între ei s-a aşezat tăcerea. Au stat aşa câteva minute bune. Gicu sparse liniştea:

-      În fond, mă bucur pentru amândoi! Vă meritaţi unul pe altul! Cum vă ştiu pe fiecare în parte,  pot spune că vă potriviţi de minune! Eu voi rămâne în continuare prietenul vostru! Nu este minunat, draga mea? Cel puţin, aşa te voi vedea mai des!

-      Am impresia că îţi pare rău! Simt în glasul tău amărăciune! Înţelege că între noi nu putea să mai fie nimic de vreme ce ţi-am spus că am pe altcineva! Sunt o persoană fidelă şi nu îmi bat joc de partener.

-      Da, ştiu şi nu suporţi trădarea. Când ai auzit că îmi făcusem altă prietenă în Bucureşti şi tu erai încă la liceu, ţin minte că mi-ai scris şi m-ai rugat să încetăm corespondenţa. Am fost sincer şi am recunoscut că începusem chiar relaţii intime cu persoana care mi-a devenit soţie,  ulterior. Te-am rănit cumplit atunci şi nu mi-o iert! Iată, acum, totul se întoarce împotriva mea!

-      Gicu, haide, să lăsăm trecutul. La noi a fost o prietenie platonică, nu aveam nicio obligaţie unul faţă de celălalt. Acum, vorbesc în principiu: mi se pare o sfidare şi chiar  umilinţă când ştii că tu eşti corect şi omul de lângă tine, omul care ţi-a jurat credinţă pentru toată viaţa, te trădeaza cu altcineva, şi nu o dată, de mai multe ori. Tu îi dai o şansă, două, chiar trei şi nu ştie să le fructifice, dimpotrivă, crede că dacă este iertat, poate să continuie la nesfârşit, iar bunătatea sufletească a celui de vis-a-vis este confundată cu naivitatea sau cu vulnerabilitatea. Nu se umple paharul la un moment dat? Ajungi atunci să nu îl mai poţi privi în faţă, simţi că totul este fals, dispare încrederea, simţi că se rupe totul iar convieţuirea cu el devine un stres.

-      Ilinca, vorbeşti din experienţa ta, de femeie măritată? Prea vorbeşti la obiect, cu ţintă!

-      Gicu, n-are importanţă! Scuze, m-am aprins un pic, îmi trece.

-      De dat dreptate îţi dau în tot ce ai spus. Te admir pentru verticalitatea ta!

Ştefan are mare noroc cu tine dacă o să fiţi împreună şi m-aş bucura pentru el,  a suferit mult după moartea soţiei.

-      Gicu, vreau să mergem, îmi doresc să stau o oră în cameră, înainte de masa de prânz.

Simt nevoia să stau singură, acum.

-      Bine, Ilinca, mergem! O să te aştept la masă! Sper că nu faci ca azi de dimineaţă, să te aştept mult, că vin după tine, să ştii, glumi Gicu.

-      Sigur, vin, nu-şi face griji! zâmbi ea. Am o rugăminte la tine, însă: în discuţiile cu Ştefan, te  rog să nu pomeneşti de mine, deocamdată.

-      Ilinca, eu cu Ştefan am fost la simpozion, împreună. I-am spus că mai rămân trei zile, să mă recreez, el nu mi-a spus că mai ramâne sau că s-a întâlnit cu tine, ulterior. Nu am discutat nimic despre tine la telefon, am discutat decât cum se simte fiul lui.

Ajunse în cameră şi se aşeză pe pat.”O, Doamne, ce mică este lumea! Iată, cum m-am trezit cu doi curtezani, rude, pe deasupra! Sunt curioasă ce-o să zică Ştefan când o vedea că eu cu Gicu ne cunoaştem din tinereţe şi am fost şi prieteni”! Stătu pe gânduri, dacă să-l sune şi să-i spună că îl cunoaşte pe vărul lui. Nu, nu-l va suna, are prea multe pe cap acum, ca să-l deranjeze cu chestia asta, şi pe urmă, este prea devreme, abia s-au cunoscut. Toate, la timpul lor!

Schimbă rochia roşie cu un costum de vară: fustă din mătase, de culoare bej cu frunze ruginii de toamnă, imprimate în ţesătură şi jacheta uni, verde, cu mânecă scurtă. La gât îşi puse margelele din malachit şi în picioare, săndăluţe  din piele, de culoare bej la fel ca geanta. Se rujă şi se mai uită o dată în oglindă: arăta destul de bine, culoarea verde a jachetei o avantaja iar mărgelele completau frumos decolteul în formă de anchior.

Coborî la restaurant. Gicu era deja la o masă şi o aştepta, îmbrăcat în costumul lui bej.

-      Ce elegantă eşti Ilinca şi ce frumos te prinde culoarea verde!

-      Mulţumesc, Gicu, m-am obişnuit cu complimentele tale, eşti foarte drăguţ!

-      Dacă nu mă crezi, uite, vrei să strig în gura mare, să întreb lumea din restaurant dacă eşti frumoasă? Ştii că spun adevărul! Îmi face plăcere să-ţi fac complimente!

-      Bine, bine, te cred! Ce mâncăm astăzi?

-      Eu mi-am ales meniul. Să te văd pe tine!

Ilinca îşi alese până la urma o supă cremă de legume şi friptură de viţel la tavă iar ca desert, o porţie de cremă de zahăr ars.

Gicu se răzgândi şi îşi alese acelaşi meniu ca al ei şi spuse, zâmbind:

-      Merg pe mana ta,  văd că ai gusturi bune, mâncare mai uşoară, eu mănânc mai gras şi am început să fac burtă.

-      Nu se cunoaşte! Ai o siluetă de invidiat, la anii tăi! Şi Ştefan, la fel! Mergeţi la sală?

-      Foarte rar! Cred că este vorba de genă! Toate rudele noastre sunt înalte şi bine proporţionate.

După ce au terminat prânzul, Gicu o întrebă:

-      Dacă m-ai refuzat ca să mergem la „Trei Brazi”, ce-ai zice să mergem la Castelul Peleş? Nu cred că ai alt program în după amiaza asta!

-      Nu am! Aveam de gând să-mi cumpar nişte reviste, să stau pe o băncuţă,  în parcul din jurul hotelului şi să citesc. Dar, acum, dacă m-ai invitat la Castelul Peleş, merg cu tine atât în calitate de verişor al iubitului meu cât şi ca vechi prieten: am încredere în tine!

( va urma)

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Martie 14, 2012 la 11:26am

Ma bucur atunci...te astept si la urmatoarele episoade, cu drag!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 14, 2012 la 11:09am

Cunosc firul povestirii foarte bine, nu-ţi face probleme. Am înţeles.

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Martie 14, 2012 la 9:48am

Elisabeta, musai sa le citesti la rand, pe toate sa cunosti firul povestii...Gicu a incercat sa o cucereasca pe Ilinca dar ea este o femeie corecta, este indragostita de Stefan. Multumesc ca ai lasat semn.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 14, 2012 la 9:13am

Recunosc, nu le-am citit toate. Sper să recuperez. Gicu, ce mai vrea? Cu doi curtezani e cam greu...Ilinca e o femeie cochetă. Îmi place. La Castelul Peleş am fost şi eu în tinereţe. Aştept...Povestea ta e captivantă şi te obligă să o urmăreşti. Mă bucur că timpul îţi permite o relaxare din când în când. O zi minunată, Elisabeta

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor