Poveste de început de primăvară ( VIII )

    Când se trezi a doua zi parcă era mai obosită decât se culcase. Se uită la ceas şi i se păru că s-a trezit prea devreme. Şi-a propus să mai stea în pat. Adormi din nou. Auzi ca prin vis sunetul telefonului mobil.

-      Bună dimineaţa, frumoasa mea. Ce faci? Te-ai trezit?

-      Bună dimineaţa, Ştefan! Am citit mesajul tău aseară şi m-a încântat! Ce faceţi voi?

-      Bine. Fiul meu a început să mănânce, vorbeşte, e vesel când ne vede, dar trebuie să mai stea în spital vreo două săptămâni, sub supravegherea medicului.

-      Mă bucur ce aud! Mâine, la ce oră eşti aici? Simt că nu mai am răbdare! Abia aştept să ne revedem!

-      Şi eu simt la fel, îmi este tare dor de tine! Cred că dacă plec mai de dimineaţă de acasă, pe la ora 9,00 sunt în Sinaia.

-      Te aştept cu drag! Vă doresc sănătate şi tot ce este mai bun pentru voi!

-      Şi eu la fel, draga mea! Te sărut cu dor! O zi frumoasă!

Ilinca se sculă din pat, se uită la ceas; era destul de târziu să mai meargă la masă. Se gândi să se plimbe prin oraş,  să bea o cafea, aşa putea să îl evite şi pe Gicu.

Deschise geamul şi văzu că este o zi splendidă, tocmai bună pentru plimbare.

Se gândi să se îmbrace cât mai subţire şi elegant; într-o rochie cu breteluţe din mătase naturală, de culoare roşie, îşi luă în picioare o pereche de pantofi decupaţi, roşii şi geanta în culoarea pantofilor. Parcă era scufiţa roşie care mergea la bunica în pădure.

Îşi puse pălăria de paie pe cap la care legase o eşarfă din mătase naturală de culoare albă cu flori roşii şi se pregătea să plece. Dintr-o dată,  auzi ciocănituri în uşă.

-      Cine este?

-      Lupul, se auzi de dincolo de uşă!

Ilinca deschise uşa şi se pomeni cu Gicu în prag cu mâinile amândoua ocupate; într-una cu un buchet de  trandafiri roşii iar în cealaltă, un pachet destul de mărişor. Rămase surprinsă, nu mai avea voce.

-      Nu ştiam ce este cu tine! Te-am aşteptat la masă şi m-am îngrijorat când am văzut că nu mai vii. De dimineaţă am cumpărat trandafirii ca semn al prieteniei ce ţi-o port şi al bucuriei că am dansat aseară cu tine. Nu m-am simţit de mult aşa de binedispus.Ţi-am adus şi micul dejun, nu prea am avut chef să mănânc nici eu. Dacă mă inviţi înăuntru, putem lua micul dejun împreuna, la tine, în cameră.

-      Nici nu mai am cuvinte, m-ai luat prin surprindere! Poftim, intră!

Gicu puse pe masă pachetul şi îi înmână florile Ilincăi. Se apropie de ea şi o sărută pe obraji. Ea făcu la fel, mulţumindu-i, apoi luă florile şi le puse într-un vas care era pe măsuţa de lângă pat.

-      Foarte frumoşi sunt trandafirii, îmi plac toate culorile, sunt florile mele preferate!

-      Ştiam că îţi plac, îmi aduc aminte când îi tăiam din grădina părinţilor mei, cât mai proaspeţi, şi ţi-i aduceam când ne întâlneam în autobuzul care ne ducea în localitatea unde făceam liceul.

-      Da,  erai şi atunci un cavaler în privinţa asta. Ia loc la masă!

Ilinca desfăcu pachetul şi se minună câte bunătăţi adusese, pe o tavă mare. Nu lipsea nici sucul pus cu grijă într-o sticlă de o jumătate de litru.

-      Cafea nu am putut aduce dar te invit în oraş să o bem împreună!

-      Gicu, nu ştiu de ce te deranjezi atâta şi nu îţi găseşti pe altcineva pe aici, cu care ai putea ieşi în oraş!

-      Ilinca, nu am venit după agăţat! Şi, pe urmă, te-am întâlnit pe tine,  prietena mea, aici!

Ştii că îmi face plăcere să fiu în preajma ta!

-      Mă laşi fără glas de fiecare dată, nu ştiu ce să mai spun, îmi închizi gura, pur şi simplu!

-      Ilinca, trăieşte-ţi viaţa, nu mai sta aşa, încorsetată! Nu am venit pentru altceva decât să îţi mulţumesc că eşti cu mine, aici! Haide, că ţi-o fi foame, uite, servesc şi eu cu tine, să-ţi fac poftă!  

Au servit amândoi tot ce a fost pe tavă.

-      Şi acum, la cafea, doamnă, şi la desert! Mergem în oraş!

Au ieşit din hotel şi s-au îndreptat spre centrul oraşului. Au găsit o terasă şi au comandat câte o cafea iar ca desert, îngheţată cu ness şi alune, preferata Ilincăi.

-      Ilinca, îţi pun o întrebare indiscretă: cum l-ai cunoscut pe iubitul tău?

-      Ei, este o poveste banală, dacă vrei s-o iei, aşa! Pur şi simplu, în drum spre serviciu, cu metroul, într-o dimineaţă însorită de 1 martie, acum în primăvară.

-      Ce interesant sună! Şi chiar te-ai îndrăgostit aşa de repede?

-      Ne-am plăcut din prima clipă când ne-am privit,  a fost dragoste la prima vedere! Nu mi s-a întâmplat niciodată,  şi cred că nici lui! Este un bărbat atrăgător şi are ochii mari, albaştrii, aşa, ca ai tăi. Dacă stau şi mă uit mai bine la tine, cam semănaţi: amândoi înalţi, cu ochii albaştri, inteligenţi, gentlemeni.

-      Aha! Te-am prins! Te-oi fi îndrăgostit de vărul meu, Ştefan, el arată aşa, ca mine, zise zâmbind, Gicu. Mi-a zis el ceva, o dată, de o tipă pe care a cunoscut-o "el fugitivo" şi nu mai dă de ea.Toată lumea crede că suntem fraţi. Este mai mic cu şase ani. Acum are probleme cu fiul lui care a avut un accident cu maşina, am ţinut legătura cu el prin telefon. Am vrut să merg să fiu alături de ei dar mi-a zis să stau locului că nu este nevoie, se descurcă. O are alături pe viitoarea noră, mi-a spus să stau liniştit că fiul lui este în afara oricărui pericol. Este văduv. I-a murit soţia acum cinci ani tot într-un accident de maşină, când se întorcea de la mare singură. Erau în concediu iar soţia lui a fost chemată de urgenţă în Bucureşti, la birou, fiindcă venise o delegaţie din Emiratele Arabe; era singura care cunoştea limba arabă. A plecat noaptea şi între Urziceni şi Bucureşti i-a apărut de pe contrasens, în faţă,  un tir al cărui şofer adormise la volan. Nu a mai putut face nimic; bolidul s-a urcat pur şi simplu pe maşina ei şi a strivit-o. Abia au scos-o dintre fiare. Ştefan a fost distrus, şi-a revenit abia după un an de zile. Ajunsese o epavă.

Ilinca rămase cu linguriţa cu îngheţată spre gură fără să mai facă vreo mişcare şi cu ochii ficşi spre Gicu, schimbându-se la faţă. Înmărmurise ca o statuie.

 ( va urma)

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 14, 2012 la 6:25pm

N-ar fi rău de loc. Până la urmă nu se ştie cum şi ce o să fie. Succes!

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Martie 14, 2012 la 4:12pm

Elisabeta, daca as avea un producator si regizor, l-as face un serial...:) Multumesc pentru vizita si la acest episod, ma bucur ca iti place.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 14, 2012 la 3:52pm

Aici am mai dezlegat câteva mistere legat de Ştefan...Vrei să fie serial? Păcat că toţi aleargă pe reţea... Frumos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor