Poveste de început de primăvară (XXIX)

-   Ce mică este lumea! Cred că nu visam să te mai întâlnesc, noi am ţinut legătura foarte puţin! zise Bogdan.  Am avut de învăţat, au venit examenele, fiecare avea grupul lui de prieteni. Şi pozele din Anglia au rămas la mama de când m-am căsătorit: ea este cu albumele de poze, eu sunt cu cele pe calculator.

-  Şi eu le-am păstrat într-un album, aranjate de regretata mea mamă, dacă o să avem timp, după masă, o să ne uitam peste ele. Sunt amintiri plăcute: de la casa memorială a lui Shakespeare, Palatul Parlamentului, la Turnul Londrei, de la muzeul figurilor de ceară (Madame Tussauds), la alte muzee şi oraşele pe care le-am vizitat.

- Aşa este, dar îţi aduci aminte când am fost în Sauthampton, şi am fost invitaţi de primar, eu am nişte poze de acolo, din primărie, cu primarul şi soţia acestuia. Ne-au povestit despre tragedia vasului Titanic, că ultima supravieţuitoare de pe vas trăieşte chiar acolo,  în oraş, era vorba despre Millvina Dean, care, atunci când s-a întâmplat tragedia avea  doar  două luni şi a supravieţuit împreună cu mama şi fratele ei.

- Da, îmi aduc aminte perfect, cu fiecare dintre noi au făcut poze. Câtă răbdare şi nobleţe la aceşti oameni, nu am văzut până atunci! adaugă Iuliu.

- Chiar sunt impresionat că vă cunoaşteţi şi îmi pare bine, dar,  haideţi, aşezaţi-vă la masă, aveţi tot timpul să vorbiţi despre sejurul vostru din Anglia! zise Ştefan. Mie mi-e foame!

-  Şi eu sunt impresionată, zise Ilinca. Vin să te ajut, dragul meu. Trebuie să despachetăm ce am adus noi şi să le punem în frigider. Au mers în bucătărie.

- Dacă luăm aperitivele din frigider, taman bine încap cele aduse de voi, iubito!

-  Atunci să te ajut să le aşezăm pe masă, să facem loc!

-  Nu vreau să te deranjezi, tu eşti musafir, draga mea, mă ajută viitoarea mea nora!

-  Nu, lasă-i pe cei tineri, ei mai au de vorbit, ne ocupăm noi de tot!

Se apropie de urechea ei şi îi şopti că o iubeşte. Îi fură şi un sărut. Aşezară aperitivele împreună pe masă iar Ilinca puse şi de mămăligă pentru saramură. Ştefan  aduse cuburi de gheaţă pentru whisky. În afară de whisky, pe masă, la aperitive, se putea servi şi vişinată aşa că, întrebă ce bea fiecare.

-      Eu doresc doar apă plată, spuse nora Ilincăi. Am să conduc  maşina la întoarcere.

-      Atunci, ţie, Bogdan, îţi pun whisky. Câte cuburi de gheaţă vrei?

-      Mulţumesc, Ştefan, doresc două cuburi!

-      Eu beau un pic de vişinată, spuse Ilinca.

-      Şi eu, la fel, spuse iubita lui Iuliu.

-      Atunci, noi, bărbaţii, bem whisky!

Au dat noroc şi au servit aperitive. Între timp, Ilinca termină de pregătit şi mămăliguţa.

Împreună cu iubitul ei strânse de pe masă platourile în care mai rămăseseră câteva  aperitive şi aduse  saramura pe care nu o încălzi, o lăsă aşa, în cratiţa de inox la temperatura camerei. O aşeză în mijlocul mesei alături de mămăliguţa pusă pe un platou. Ştefan aduse vin alb, o Grasă de Cotnari.

-      Vă rog,  să serviţi cât doriţi, este destulă! îi îmbie Ilinca.

Toţi au servit mai întâi câte o porţie de saramură, asta însemnând o bucată de peşte şi sos care era din ambundenţă.

-      Hai, noroc! spuse Ştefan care turnase deja în pahare şi ridică paharul, ciocnindu-l cu fiecare. Eu cred că mai servesc o porţie, este delicioasă, nu mă pot abţine.

-      Şi eu! zise Iuliu. Nu am mai mâncat demult saramură de peşte! Sosul este delicios!

Nici ceilalţi nu au rezistat să nu îşi mai pună câte o porţie, astfel că saramura aproape că  s-a terminat, aşa de mare succes a avut.

-      Cred că este cazul să facem o pauză! zise Ştefan. Vom servi câte o cafea în această pauză, să nu cădem în moleşeală de la atâta mâncare!

Aduse o măsuţă mobilă cu un aparat de cafea Lavazza Expresso care funcţiona cu capsule de cafea Lavazza. Fiecare a fost  poftit să servească: cine voia cu lapte, cu zahăr, fără zahăr.

La cafea, Iuliu şi Bogdan au continuat discuţia despre amintirile din călătoria din Anglia, şi şi-au propus să se mai întâlnească, să se cunoască mai bine. Bogdan îl felicită pentru decizia de a-şi forma o familie şi i-a dorit multă sănătate, să fie în formă la nuntă.

-      Cu siguranţă, vei avea o invitaţie la nuntă, mi-ar face plăcere să vii cu soţia!Vrei să fii cavalerul meu de onoare?

-      Sigur voi veni, Iuliu, sunt chiar încântat de gândul tău! Vom fi alături de tine şi soţia ta!

Cele două tinere se retrăseseră pe fotolii şi discutau tot despre nuntă. Andreea, care trecuse prin această experienţă, îi dădea sfaturi  Alexandrei ce trebuie să poarte când va fi mireasă: „ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat şi ceva albastru", aşa cum este tradiţia, fiecare semnificând câte ceva.

-      Eu pot să îţi împrumut gentuţa mea albă din perle - continuă ea-  pe care mi-a făcut-o

cadou soacra mea. Cu albastru, am avut o jartieră, iar în buchetul de mireasă au fost strecurate nişte floricele mici, albastre, care semănau cu florile miresei, între trandafirii de culoare albă. Şi la lumânări am avut acelaşi aranjament.

-      Mulţumesc, Andreea! Voi ţine cont de sfaturile tale. Vă văd o pereche fericită, aşa că, aş împrumuta acea gentuţă de la tine, să-mi poarte noroc. Mi-ar plăcea să fii chiar una dintre domnişoarele de onoare pe care o să le am.

-      Mă bucur foarte mult că îţi pot fi de folos! Îmi face plăcere şi nu refuz propunerea ta.

 Ştefan cu Ilinca s-au retras în bucătărie pentru a se ocupa de celălalt fel de mâncare: friptura de viţel la grătar cu crochete de caşcaval. Cum toate erau pregătite, doar le puseră la încălzit.

-      Hai, povesteşte-mi cum a fost la sindrofia de vineri la care ai fost invitată!

-      Ei, mare lucru nu am să-ţi spun: a fost bufet suedez şi muzică bună. M-am întâlnit cu câţiva colegi din alte instituţii, am stat de vorbă,  am dansat, a fost o atmosferă plăcută. Am ţinut cont de sfaturile tale să nu exagerez cu dansul, mi-am protejat mijlocul; într-un cuvânt,  am fost cuminte!

Ştefan o îmbrăţişă şi o sărută. Apoi, zise glumind:

-      Mi-am dat seama după ziua de ieri că ţi-ai protejat mijlocul şi am apreciat lucrul

acesta!

-      Aha, profitor mic ce eşti! glumi şi Ilinca. De aceea mi-ai propus ieri să facem dragoste, să mă încerci, să vezi dacă am exagerat cu dansul.

-      Nu, iubito, nu sunt gelos dar nu mai făcusem dragoste de dinaintea accidentului tău.

Te doream, crede-mă! Şi acum mă exciţi, să ştii. Dacă nu erau copiii, te duceam în dormitor.

O mai săruta o dată cu foc.

-      Haide, la treabă, că nu mai scap de tine! glumi iar Ilinca. Te rog ia tu salata de ardei din frigider şi du-o pe masă până aranjez fripura şi crochetele pe platouri. Eu o să aduc platourile şi tu te ocupi de băutură.

Ştefan luă castronul mare din inox cu salata de ardei copţi din frigider şi îl puse pe masă în locul cratiţei cu saramură în care mai rămăsese doar puţină, şi împreună cu platoul pe care fusese mămăliga, le aduse în bucătărie. Deschise frigiderul şi luă o sticlă de vin roşu, un Merlot românesc.

Ilinca veni cu cele două platouri şi îi îmbie:

-      Haideţi, că sunt calde şi este păcat să le mâncaţi reci!

-      Să sperăm că putem să ne înfruptăm şi din aceste bunătăţi! zise Iuliu. Ce frumos arată, le mănânci cu privirea!

Ştefan turnă în pahare vin. Bogdan se uită la eticheta de pe sticlă şi spuse:

-      Vin din acest soi am văzut la masă, la familia la care am locuit cât am stat în Londra.

Ei cumpărau în mod frecvent vin românesc, mi-au spus că se găseşte şi în restaurante, în Anglia şi este cel mai ieftin. Eu le-am dus o sticlă de palincă şi au fost foarte  încântaţi, nu băuseră niciodată. Li s-au părut că este prea tare şi au pus câte un cub de gheaţă când au băut, la fel ca la whisky. Eu am zâmbit şi le-am spus că la noi în ţară se bea aşa, în stare naturală.

-      Păi, vinurile noastre sunt renumite pe plan internaţional, unele soiuri câştigă premii în fiecare an. Păcat că sunt atât de ieftine pe piaţa străină! adaugă Ştefan.

-      Păcat că nu ştim să facem comerţ, alţii profită de pe urma exportului pe care îl facem, spuse Ilinca. Încă de pe vremea împuşcatului, îmi aduc aminte când ne-a predat profesorul de economie politică despre comerţ şi în acel context ne-a dat un exemplu de comerţ pe care îl faceam atunci cu bulgarii. Deşi aveau suc de roşii, importau de la noi, dat fiindcă ambalajul era din lemn de brad,  pe ei îi interesau lemnul, nu, sucul de roşii.

-      Parcă numai aşa ne-am păcălit!? interveni iar Ştefan. Am importat după revoluţie, fel de fel de lucruri pe care alţii le-au folosit, lucruri second hand, la preţuri destul de mari şi nu mai este cazul să le amintesc iar industria noastră s-a dus de râpă când puteam să le producem chiar noi. Dar, haideţi, să nu mai discutăm despre aceste lucruri, ne-am întâlnit să ne simţim bine; serviţi friptura să putem ciocni un pahar de vin din acesta, e sănătate curată!

Toţi au ridicat paharele şi au spus noroc. Au servit cu plăcere friptura şi crochetele, cu salata de ardei capia. Vinul a mers ca uns.

-      Cred că la desert ar fi bine să mergem în chioşc. Ce ziceţi? spuse Ilinca. Acum nu mai

este căldura de la prânz şi acolo este aer,  umbră, miros de chiparoase.

-      Bine te-ai gândit, draga mea, zise Ştefan. Abia mai facem un pic de mişcare!

                                        (va urma)

Vizualizări: 96

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Noiembrie 25, 2012 la 9:53pm

Buna seara, Andreea! Ma bucur mult ca urmaresti aceasta proza. Nu este tiparita pentru ca nu am terminat-o; doresc sa o public la sfarsitul anului 2013, daca imi ajuta bunul Dumnezeu....Multumesc pentru semnul tau. Cu drag, V.I.

Comentariu publicat de Andreea Ioana Ferent pe Noiembrie 25, 2012 la 9:32pm

Buna seara! Ma numesc Andreea si urmaresc cu interes blogul dumneavostra. Intru zilnic sa vad (citesc) cate un nou episod din aceasta minunata poveste. As dori sa stiu daca este si in forma imprimata si de unde as putea sa o cumpar. Va multumesc!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor