Poveste de început de primăvară (XXVII)



- Îmi place să fac lucrul acesta şi mă bucur că te simţi bine alături de mine, iubita mea!
Pe drum au făcut numai un popas: au servit restul de friptură, au băut apă de izvor şi au făcut puţină mişcare. Ilinca se simţea mai bine, nu o mai durea mijlocul. Au avut noroc că nu a fost aşa de aglomerată şoseaua iar Ştefan şi-a permis să conducă lejer, cu o viteză mai mare.
- Ai mălai acasă pentru brânza de burduf? întrebă Ilinca.
- Sunt sigur că am! Dar ne oprim undeva să luăm ceva dulce: un tort de îngheţată, este răcoritor pe vremea asta.
La orele 19,00 erau acasă la Ştefan. Pe copii i-au găsit afară, în chioşc, stăteau la aer şi jucau remi. Fiul lui Ştefan era cu piciorul în ghips aşezat pe un scăunel, lângă băncuţă.
Ştefan şi Ilinca au venit direct la ei, ţinându-se de mână.
- Bine v-am găsit, dragii mei! Mă bucur să vă văd aici, la aer! V-o prezint pe iubita mea!
- Ilinca Vlase! Se recomandă Ilinca şi întinse mâna spre fiul lui Ştefan.
- Iuliu Rizea, sărut mâna! Mă bucur să vă cunosc! Tata mi-a vorbit despre dv. Faceţi cunoştinţă şi cu iubita mea!
- Alexandra Frăţilă. Mă bucur să vă cunosc şi eu! spuse iubita lui.
- Şi eu mă bucur să vă cunosc pe amândoi! Ştiu de la Ştefan că ai avut grijă tot timpul de Iuliu şi în curând o să vă căsătoriţi. Sincere felicitări!
- Da, totul este să fiu eu sănătos, să mă pot însura! glumi Iuliu.
- V-am aşteptat să cinăm împreună! interveni Alexandra.
- Iar noi am adus brânză de burduf în coajă de brad de la munte, s-o mâncăm cu mămăliguţă ! spuse Ştefan. Mergem să desfacem bagajele şi o să luăm masa aici, în chioşc, este încă lumină.
Ştefan cără bagajele din maşină, aşeză pachetele cu peşte în congelator şi, împreună cu Ilinca au pregătit cina. Între timp sosi şi Alexandra în bucătărie. Pregătise o friptură de viţel la cuptor mai devreme şi acum voia s-o încălzească la cuptorul cu microunde.
- Cred că o să meargă bine cu mămăligă, i-am pus mirodenii şi usturoi când am băgat-o la cuptor.
- Hmmm, miroase foarte bine! spuse Ştefan.
Până pregăti mămăliga, Ilinca, Alexandra şi Ştefan au dus la masă tacâmuri, şerveţele, farfurii şi pahare.
- Ce beţi? Avem vin şi bere şi, bineînţeles apă minerală.
- Eu nu beau decât apă, o duc pe Ilinca acasă în seara asta!
- Avem bere fără alcool, puteţi bea la friptură!
- Ei, aşa mai merge! Tu, ce bei iubita mea?
- Apă minerală, dacă nu aveţi apă plată!
- Nu avem apă plată dar puteţi bea un pahar de vin sau unul de bere, cu noi!
- Ei, bine, ce beţi voi, o să beau şi eu! Va mulţumesc!
Au adus mămăliga, brânza şi friptura, la masă, apoi desertul şi au mâncat cu poftă.
- Ce idee bună aţi avut cu brânza de burduf şi cu mămăliguţa! A mers şi friptura foarte bine! zise Iuliu.
- Noi am adus şi peşte dar vrem să facem o saramură pentru duminică şi ne-am gândit să dam o masă mare aici, la noi, să invităm şi pe fiul Ilincăi cu soţia.
- Foarte bine te-ai gândit, tată! Aşa simt şi eu că se umple casa! Nu am mai avut de mult musafiri la noi, chiar mi-era dor!
- Şi băiatul Ilincăi este născut în acelaşi an ca şi tine, dragul meu dar el a fost mai vrednic şi s-a căsătorit mai repede!
- Abia aştept să îl cunosc! Să vă trăiască, să vă bucuraţi de amândoi!
- Mulţumesc, Iuliu, şi voi să fiţi sănătoşi şi să vă întemeiaţi o familie frumoasă! Eu vă las, mâine încep serviciul şi vreau să mă odihnesc, să fiu ca nouă după accidentul meu stupid, spuse Ilinca uitându-se la ceas. Ne vom întâlni duminică la prânz!
- Bine, iubito, te conduc! Copii, lăsaţi aşa masa că o strâng eu când mă întorc, duceţi-vă şi vă odihniţi!
Pe drum, Ilinca îi zise că cel mai bine ar fi ca sâmbătă să pregătească ea totul pentru duminică, acasă la ea: adică saramură şi câteva aperitive iar pentru desert va face tarta cu zmeură. Ştefan fu de acord cu ea şi chiar îi spuse că nu ar fi rău să stabilească împreună meniul.
- În cursul săptămânii, când voi veni în vizită la tine, vom face o listă cu tot ce trebuie să cumpăr pentru meniul pe care îl vom stabili împreună iar sâmbăta voi veni să te ajut. Ştiu că şi Alexandra s-ar fi implicat dacă pregăteam la mine, totul.
- Lasă, mai bine pregătim la mine, Alexandra şi aşa este ocupată să aibă grijă de Iuliu!
- Ok! Aşa rămâne, cum spui tu, iubito!
Ştefan cără bagajul Ilincăi până sus şi se scuză că nu mai rămâne. O îmbrăţişă şi o sărută de noapte bună.
- Voi trece mâine seară pe la tine să văd cum te simţi după o zi de muncă, iubita mea!
- Abia aştept! O să-ţi duc dorul, iubitule! Noapte bună!

A doua zi plecă mai de dimineaţă să poată ajunge la timp la birou; nu putea să forţeze pasul, să meargă aşa cum o făcea înainte de accident: încă se resimţea.
Când văzu treptele pe care trebuia să urce un etaj, parcă i se făcu teamă. Stătu puţin pe loc, apoi o luă încet, încet, treaptă cu treaptă şi ajunse la etajul 8. I se păru că escaladează un munte. Ajunse în dreptul biroului şi se pregătea să descuie uşa. Auzi paşi pe scară. Era colega ei. Ajunse în spatele ei:
- Ilinca, bine ai venit, draga mea! Să ştii că ţi-am simţit lipsa! Cum te simţi? De arătat, arăţi bine, nu am ce spune; se vede că te-ai odihnit dar cum te simţi în urma traumatismului căpătat?
- Încă mă resimt dar nu mai am dureri şi asta este important. De astăzi nu o să mai iau medicamente.
- Atunci e bine. Uşor, uşor o să îţi revii! Traumatismele trec. Mai rău era dacă aveai vreo fisură sau fractură. Dacă ai nevoie de ceva, te ajut cu plăcere!
- Mulţumesc, telefoanele voastre m-au ajutat enorm să trec peste acest accident.
- Eu fac o cafea. Vrei şi tu una, mică?
- Tu ştii că îmi beau cafeaua acasă, înainte de a pleca! Dar, ca să nu te refuz , am să beau un pic şi să îmi povestesti ce a mai fost pe aici cât am lipsit eu saptămâna trecută.
Între timp, dădu şi drumul la calculator. Găsi pe e-mail câteva mesaje, printre care şi o invitaţie de la un director de firmă de a participa la inaugurarea unui nou sediu şi era rugată să confirme participarea. Invitaţia era pentru sfârşitul de săptămână, şi anume, vineri la prânz. „O să mă mai gândesc dacă merg sau nu, depinde cum mă simt”, gândi ea. Îi făcea plăcere să meargă la asemenea sindrofii; se întâlnea cu colegi pe acelaşi profil, discutau, dansau, spuneau glume, se simţea chiar bine.
Timpul trecu destul de greu prima zi, mai ales că a trebuit să stea mai mult pe scaun. Acasă avea posibilitatea să se mai intindă la orizontală, pe pat. Acum trebuia să se scoale de pe scaun, să se mai mişte, să nu înţepenească. Abia aştepta să ajungă acasă, mai cu seamă că venea şi iubitul ei în vizită. Colegei nu i-a povestit încă despre relaţia pe care o are. Când Ştefan o suna la telefon în timpul serviciului ieşea din birou sau îi spunea ca nu poate vorbi atunci; îl suna ea mai târziu, dacă era ceva urgent. Dar cum era o fire mai discretă, îi va spune atunci când va fi sigură de consolidarea relaţiei, deşi simţea şi acum lucrul acesta dat fiindcă Ştefan o prezentase deja fiului, apoi, invitaţia ei cu familia, duminică, la masă, toate acestea demonstrau ca lucrurile merg într-o direcţie bună.
Când a ajuns acasă, a primit telefon de la Ştefan că o să ajungă puţin mai târziu fiindcă a avut multe drumuri de făcut şi rezolvat, printre altele, şi problema cu roata de rezervă de la maşina lui. O să ia cina cu copiii şi apoi va veni.
Până a sosit Stefan, si-a facut de lucru prin casă. El a gasit-o la televizor, în sufragerie. O întrebă cum a fost la serviciu după pauza pe care o făcuse. Îi spuse că timpul a trecut greu şi îi povesti că trebuie să meargă vineri la o sindrofie.
- Mi-ar fi plăcut să fii cu mine dar sunt numai salariaţii firmei cu invitaţii speciali.
- Nu-ţi face probleme, ştiu cum este în asemenea ocazii. Eu am fost de mai multe ori invitat la asemenea sindrofii. Să ai mare grijă de tine cu mijlocul, nu îl forţa la dans!
- O să am grija iubitule, îţi mulţumesc că te gândeşti la mine şi în asemenea ocazii!
Apoi, făcură o listă de cumpărături cu meniul de duminică.
- Mă gândeam că acele cumpărături care îţi trebuiesc pentru sâmbătă, să ţi le aduc din vreme.
- Cum doreşti, frigiderul meu este destul de spaţios!
- Ok! Cred că joi îţi aduc cele necesare iar vineri, peştele.
- E foarte bine cum gândeşti, iubitule, îmi place ca eşti ordonat în tot ceeace faci.
- Lasă, că nici cu tine nu mi-e ruşine, mă întreci la multe! De-aia te iubesc eu, Ilinca mea, dragă!


( va urma)

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Iulie 20, 2012 la 11:05pm

Elisabeta, am zambit! Nu ma asteptam ca astazi, de Sf. Ilie, personajul meu principal din poveste, sa primeasca urari de ziua onomastica! Sa stii ca a mai primit urari si de la alte persoane...Multumesc frumos in numele ei!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Iulie 20, 2012 la 10:56pm

La mulţi ani, ILINCA!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor